Appeal against Constitutional Court referral order inadmissible; limits of judicial review under Law No. 47/1992

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 15 octombrie 2018, petenţii A. şi B. au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii pronunţate în Camera de Consiliu din data de 11 octombrie 2018, prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, datorată pentru recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 27 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Petenţii au depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa Camerei de consiliu din 26 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea de reexaminare formulată de petenţi. A admis cererea de ajutor public judiciar şi a dispus scutirea petenţilor de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON. A dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Împotriva acestei încheieri, sub aspectul soluţiei de sesizare a Curţii Constituţionale vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, petenţii au formulat recurs, invocând prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Calea de atac nu a fost motivată în fapt.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 noiembrie 2018.

În vederea soluţionării prezentei căi de atac, s-a fixat termen de judecată la data de 13 februarie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge, ca inadmisibil, pentru considerentele ce succed:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală, această regulă având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.

În speţă, prin încheierea ce constituie obiectul recursului, a fost admisă solicitarea petenţilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Problema care se pune în cauză este dacă prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale deschid recurenţilor posibilitatea de a ataca cu recurs dispoziţia de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate.

Se constată că această normă nu justifică admisibilitatea căii de atac exercitate.

Astfel, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ce reglementează procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţei judecătoreşti, prevăd în cadrul alin. (5): "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Se constată că legea specială deschide calea recursului numai împotriva încheierii prin care instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Or, în speţă, prin încheierea recurată, a fost sesizată Curtea Constituţională în scopul verificării constituţionalităţii art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Ca atare, această încheiere nu se circumscrie dispoziţiilor evocate anterior, calea de atac exercitată de recurenţi nefiind una prevăzută de lege.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de petenţii A. şi B. împotriva încheierii din şedinţa camerei de consiliu de la 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenţii A. şi B. împotriva încheierii din şedinţa camerei de consiliu de la 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT