Revision of a judgment declaring peremption inadmissible: failure to evocate the merits

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 470 din 10 septembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost anulată, ca netimbrată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consulatul Germaniei.

Prin Decizia civilă nr. 1A din 4 ianuarie 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva hotărârii sus-menţionate.

Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de către reclamant.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat judecata acesteia, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Prin Decizia nr. 1894 din 20 februarie 2006, instanţa a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1A din 4 ianuarie 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia.

La motivarea soluţiei, s-a constatat că, faţă de data suspendării procesului, cauza a rămas în nelucrare pe o perioadă mai mare de 1 an, recurentul nesolicitând luarea unei vreunei măsuri procedurale care să ducă la continuarea judecăţii. Prin urmare, sunt operante prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. ce dispun: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an."

Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 6 noiembrie 2018.

În şedinţa publică de la termenul de judecată din 6 noiembrie 2018, instanţa a suspendat cauza pentru lipsa părţilor, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 8 noiembrie 2018, revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol, iar, pentru discutarea acesteia, s-a fixat termen la 13 februarie 2019.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanţele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanţă de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a constatat perimat recursul.

În cauză, se constată că decizia nr. 1894 din 20 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. x/2002, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul, întrucât prin aceasta s-a constatat perimat recursul reclamantului.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că decizia pronunţată de instanţa de recurs, nu evocă fondul pricinii, astfel încât în speţa supusă analizei nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.

Pentru aceste considerente, prin raportare la aspectele mai sus menţionate, precum şi la dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că decizia a cărei revizuire se solicită, neevocând fondul, nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1894 din 20 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. x/2002, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT