Labor dismissal annulment appeal held inadmissible under Article XVIII(2) Law No. 2/2013.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

În fapt, prin demersul judiciar înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatorul A. a formulate contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 6073/11.12.2017, precum şi a Deciziei nr. 4407/19.09.2017, ambele pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin Decizia civilă nr. 1220/14.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 6073/11.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a respins, ca tardiv declarată, contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator împotriva Deciziei civile nr. 4407/19.09.2017 a aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 1 noiembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 7 noiembrie 2018, completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La data de 19 noiembrie 2018, recurentul a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, precum şi înscrisuri.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 31 ianuarie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 24 şi 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea recursurilor de faţă se vor avea în vedere dispoziţiile C. proc. civ. existente la data iniţierii demersului judiciar.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Prezentul litigiu are la bază o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui apel, într-un litigiu de muncă.

Astfel, hotărârile împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare, soluţionată prin decizia recurată în prezenta cauză sunt:

- Decizia civilă nr. 4407/19.09.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respins apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1421/01.03.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de concediere nr. 639/04.09.2015/DRU emisă de intimata Compania Naţională Tarom;

- Decizia civilă nr. 6073/11.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 4407/19.09.2017 a aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă, astfel cum este acesta definit prin dispoziţiile art. 231 din C. muncii.

Întrucât hotărârea recurată, respectiv Decizia civilă nr. 1220 din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat apelul declarat într-un litigiu de muncă, în raport de dispoziţiile XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) C. proc. civ., aceasta nu este supusă recursului.

În consecinţă, faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1220 din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN