Cassation appeal inadmissible in labor wage dispute due to statutory exclusion of cassation in employment cases

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în 17 iunie 2015, reclamanţii în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. au solicitat acordarea unor drepturi salariale prevăzute în contractual individual de muncă şi contractele colective de muncă, ce nu au fost acordate de pârâtă.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 11164 din 9.11.2015 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 356 din 26 mai 2016, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 459 din 15 mai 2018 a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanţii, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

În data de 16 octombrie 2018, în procedura de filtru, s-a finalizat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de reclamanţi şi a fost comunicat părţilor, în vederea depunerii unui punct de vedere. Prin raport s-a apreciat că decizia atacată nu are deschisă calea de atac a recursului.

La data de 6 noiembrie 2018, a fost înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere al reclamantului A., prin care a arătat că recursul este admisibil întrucât accesul liber la justiţie presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.

După finalizarea etapelor reglementate de art. 493 alin. (1) - (4) C. proc. civ., completul de filtru, prin rezoluţia din 14 septembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a acordat termen la 5 octombrie 2017, fără citarea părţilor, pentru judecarea recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv Decizia civilă nr. 459/A din 15 mai 2018 a Curţii de apel Oradea, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei civile nr. 356 din 26 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin care a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de Ordonanţa de urgenţă nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013, care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 din C. muncii.

Faţă de dispoziţii legale sus evocate şi natura juridică a litigiului dedus judecăţii, se va reţine că dispoziţiile Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu sunt incidente în prezenta cauză de natură să atragă admisibilitatea recursului declarat.

Astfel, coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că Decizia civilă nr. 459/A din 15 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, este definitivă în înţelesul dispoziţiilor legale sus menţionate, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Contrar punctului de vedere exprimat de reclamantul A. la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Or, această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1), raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., A., CC., DD., EE. şi FF. împotriva Deciziei civile nr. 459/A din 15 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN