Restitution award under Law No. 10/2001 stands; defendants' appeals dismissed as inadmissible

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 29.09.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Alexandria, prin primar, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei de respingere a notificării nr. x/29.08.2014, emisă de pârât, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate că este persoană îndreptăţită la retrocedarea imobilului situat în Alexandria, str. x, compus din suprafaţa de 700 m.p. teren intravilan şi casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din 3 apartamente; să se dispună retrocedarea în natură a terenului liber şi retrocedarea prin echivalent a terenului care nu mai poate fi restituit, precum şi a construcţiei care a fost demolată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

La data de 3.11.2014, reclamanta a depus şi cerere completatoare, prin care a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 1632/28.08.2014 privind acordarea de măsuri reparatorii unor persoane neîndreptăţite, solicitând în acelaşi timp, introducerea acestora în cauză.

Tribunalul Teleorman, prin încheierea de şedinţă din 19.02.2015, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a numitelor B. şi C., beneficiare ale Dispoziţiei nr. 1632/2014, emise cu privire la acelaşi imobil ca şi cel care face obiectul Dispoziţiei nr. 1639/2014, contestate în cauză.

Reclamanta a depus cerere precizatoare a contestaţiei, menţionând că solicită ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună: anularea, ca nelegale şi netemeinice, a Dispoziţiilor nr. 1632/2014 şi 1639/2014, emise de Municipiul Alexandria şi să se constate că este persoană îndreptăţită la retrocedarea imobilului situat în Alexandria, str. x, compus din suprafaţa de 700 m.p. teren intravilan şi casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 apartamente şi să se dispună acordarea de măsuri compensatorii pentru acest imobil care nu mai poate fi restituit în natură, potrivit Legii nr. 165/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 407/17.09.2015, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ce priveşte cererea completatoare, invocată de pârâta C. A respins cererea completatoare pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei. A respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Alexandria - prin Primar, C. şi B., astfel cum a fost precizată, prin care a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 1639/2014, constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la retrocedare şi acordarea de măsuri compensatorii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta A.

Prin Decizia civilă nr. 344A din data de 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de reclamantă, sens în care a dispus anularea sentinţei atacate; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte cererea completatoare; a admis cererea completatoare şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1632/28.08.2014, emisă de Municipiul Alexandria, prin Primar; a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1639/29.08.2014, emisă de Municipiul Alexandria, prin Primar; a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri compensatorii prin puncte în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafaţă de 700 mp şi construcţie demolată, situat în municipiul Alexandria, str. x, urmând a fi emisă dispoziţie în acest sens.

Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs de către pârâţii C. şi Municipiul Alexandria prin Primar.

Recurenta C. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Recurentul Municipiul Alexandria a solicitat admiterea recursului formulat şi casarea Deciziei civile nr. 344A din data de 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus, la data de 30 august 2018, întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, prin raport apreciindu-se că acestea sunt inadmisibile.

În cauză nu au fost depuse întâmpinări.

La data de 15 octombrie 2018, Completul de filtru C4 a dispus comunicarea raportului pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor.

În cauză, recurentul Municipiul Alexandria prin Primar a depus punct de vedere, prin care a susţinut admisibilitatea recursului din perspectiva dezlegărilor date prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. A arătat, că, pe de o parte, decizia curţii de apel a fost pronunţată la 03.04.2018, adică după momentul publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 369/2017, respectiv 20.07.2017, iar, pe de altă parte, solicitarea reclamantei din prezentul litigiu poate fi asimilată cu "alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" la care face referire art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, terenul de 700 mp şi construcţia fiind evaluabile în bani.

Prin punctul de vedere formulat de reclamanta A., aceasta a îmbrăţişat concluziile magistratului asistent raportor exprimate în raportul de admisibilitate, potrivit cărora prezentul litigiu are ca obiect o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care nu deschide calea de atac a recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat, prin rezoluţia din 14 noiembrie 2018, termen pentru judecarea recursurilor la 31 ianuarie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte le va respinge, ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că, în prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin cererea de chemare în judecată şi prin cererea precizatoare, reclamanta A. şi pârâtele C. şi B. îşi revendică calitatea de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii reglementate de dispoziţiile legii speciale în legătură cu acelaşi imobil şi urmăresc, prin demersurile judiciare, valorificarea propriilor pretenţii ca efect al notificărilor formulate în procedura Legii nr. 10/2001, dat fiind faptul că, în accepţiunea legii speciale, calitatea de persoană îndreptăţită constituie premisa în analiza de ansamblu a cererii de acordare a măsurilor reparatorii şi obţinere a unei forme de reparaţie pentru imobilul preluat abuziv de către stat în perioada de referinţă a legii speciale.

Prin urmare, aceste părţi urmăresc, în esenţă, tocmai recunoaşterea pe cale judiciară a unei situaţii de drept raportate la regimul juridic consacrat de Legea nr. 10/2001, demersuri care sunt subsumate scopului final urmărit deopotrivă de reclamantă şi de pârâtele C. şi B., respectiv acela al recunoaşterii dreptului la măsuri reparatorii prin restituirea în natură a aceluiaşi imobil litigios.

Cum litigiul de faţă are ca obiect recunoaşterea, dar şi contestarea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, iar instanţele devolutive, în contextul cadrului procesual al învestirii, au statuat asupra modalităţii de aplicare a legii speciale în soluţionarea notificărilor formulate, precum şi a formei de reparaţie ce se impune a fi acordată părţilor în cauză, Înalta Curte reţine că litigiul nu poate fi subsumat decât dispoziţiilor acestui act normativ, evocat ca temei de drept în susţinerea cererilor formulate, fiind astfel incidente dispoziţiile înscrise în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Aceste prevederi trebuie coroborate cu dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365/20.05.2012, care dispun: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Din textele legale anterior citate reiese că singura cale de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârii tribunalului prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este apelul, sens în care calea de atac formulată de recurenţi nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă astfel că Decizia nr. 344A din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, nu poate fi supusă recursului, fiind o decizie definitivă, pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., redate în cuprinsul prezentei hotărâri.

Contrar apărărilor recurentului pârât formulate în cadrul punctului de vedere la raportul de admisibilitate, exceptarea prezentei pricini de la calea extraordinară a recursului nu este dată de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ci de cele ale Legii nr. 10/2001 coroborate cu cele ale Legii nr. 202/2010, menţionate anterior, reglementări speciale cu prioritate în aplicare faţă de dispoziţiile dreptului comun.

De asemenea, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu are nicio relevanţă asupra regimului juridic al căii de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii pronunţate într-un litigiu având ca obiect Legea nr. 10/2001 (cum este prezenta cauză), întrucât, aşa cum s-a arătat, în speţă, prevalează dispoziţiile legii speciale în materie, conform cărora hotărârea tribunalului este supusă apelului, care este de competenţa curţii de apel.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile exercitate de pârâţii C. şi Municipiul Alexandria prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 344A din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâţii C. şi Municipiul Alexandria prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 344A din 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN