Competence for civil revision of a final criminal judgment: jurisdiction lies with the court that issued the original judgment, not the appellate court that upheld it

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 10 mai 2018, revizuenta, A. a formulat revizuire cu privire la latura civilă a Sentinţei penale nr. 346 din 15 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1669 din 08 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, solicitând recuantificarea daunelor morale, prin stabilirea unei sume certe, reale şi exigibile, fiind obligată în solidar cu inculpatul B., precum şi reconsiderarea/anularea pensiei de întreţinere către minora C.

Prin Sentinţa civilă nr. 1229 din 21 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în discuţie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.

Norma legală instituită de art. 510 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere."

În condiţiile în care împotriva Sentinţei penale nr. 346 din 15 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015, s-a declarat apel şi de către inculpata A., prin care aceasta a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile, critică soluţionată definitiv prin Decizia penală nr. 1669 din 08 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, tribunalul a apreciat că revizuirea priveşte decizia de apel dată de Curtea de Apel Bucureşti, iar, în aplicarea art. 510 alin. (1) C. proc. civ., evocat mai sus, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă.

La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 140F din 11 octombrie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul pentru soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că obiectul învestirii îl constituie revizuirea sub aspectul laturii civile a Sentinţei penale nr. 346/2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Tribunalul Bucureşti a considerat, în mod greşit, că cererea de revizuire ar privi decizia dată de Curtea de Apel Bucureşti, cât timp, prin decizia Curţii, în urma soluţionării apelurilor s-au menţinut dispoziţiile Sentinţei penale nr. 346/2016, sub aspectul laturii civile, considerând criticile ca nefondate.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 510 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că prezenta revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, aşadar, Tribunalul Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de revizuire revine Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

În speţă, revizuenta A. a solicitat revizuirea, sub aspectul laturii civile, a Sentinţei penale nr. 346 din 15 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015.

Pentru determinarea competenţei materiale în judecarea cererii de revizuire, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., în care se arată:

"Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ."

Din interpretarea gramaticală şi literală a acestui text de lege, reiese că intenţia legiuitorului a fost aceea de a atribui o competenţă materială exclusivă instanţei civile în ceea ce priveşte revizuirea numai pe latură civilă a hotărârilor judecătoreşti penale definitive.

Conform art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere. Aceasta înseamnă că, potrivit normelor de drept procesual civil, legiuitorul a atribuit instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, competenţa materială în soluţionarea acesteia.

Înalta Curte reţine că prezenta cerere de revizuire vizează Hotărârea penală nr. 346/2016, dată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pe latură civilă. Nu se poate considera, astfel cum a reţinut prima instanţă aflată în conflict, că această cale extraordinară de atac ar privi Decizia penală nr. 1669 din 08 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă, câtă vreme, în urma soluţionării apelurilor formulate, inclusiv de către inculpata A., au fost păstrate dispoziţiile Sentinţei penale nr. 346/2016, în ceea ce priveşte latura civilă, sub aspectul cuantificării daunelor morale, criticile în acest sens fiind găsite ca nefondate.

Astfel, în aplicarea textelor legale anterior evocate, se constată că revizuirea de faţă este de competenţa instanţei ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită în cauză, respectiv Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT