Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Cluj Court on child's actual residence for custody modification.

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 20.03.2018 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat instanţei modificarea locuinţei minorului C., stabilită prin convenţia autentificată de N.P. D. la data de 23.10.2017 sub nr. 15938, în sensul stabilirii locuinţei minorului la mamă, în Municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj şi stabilirea unui program de relaţii personale al pârâtului cu minorul, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională, depusă la data de 11 mai 2018, pârâtul B. a solicitat stabilirea domiciliului minorului la tată, stabilirea programului de vizitare propus de reclamantă şi obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere a minorului în cuantum de 1/4; venituri nete.

Prin Sentinţa nr. 5427 din 31 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârât, prin întâmpinare, şi în consecinţă a fost declinată competenţa de judecare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut incidenţa art. 107 alin. (1) şi a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., precum şi împrejurarea că reclamanta are domiciliul în Bucureşti, iar din data de 24.04.2018 îşi are reşedinţa în Cluj-Napoca, în timp ce pârâtul are domiciliu în Bucureşti; fiul acestora are stabilit domiciliul prin convenţia încheiată de părţi în procedura divorţului cu copii minori autentificată sub nr. x/23.10.2017 în Bucureşti, str. x, la mama sa.

Instanţa a constatat că norma ce se impune a fi aplicată în vederea determinării instanţei competente teritorial este reprezentată de cea de la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce dobândeşte, în cauză, caracter de ordine publică, întrucât, raportat la obiectul concret al cererii reclamantei, nu este incident art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de domiciliul pârâtului, instanţa a constatat că Judecătoria Cluj-Napoca nu este competentă teritorial a soluţiona litigiul, ci Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În raport de obiectul cauzei, instanţa a mai reţinut, din motivele cererii de chemare în judecată, faptul că nu poate fi vorba de existenţa unei reşedinţe a minorului la data sesizării instanţei, în Cluj-Napoca, de vreme ce, potrivit reclamantei, acesta locuieşte în Bucureşti alături de bunica maternă şi doar ocazional a vizitat-o pe reclamantă la reşedinţa sa din Cluj-Napoca, competenţa de soluţionarea a cauzei revine instanţei de la domiciliul minorului, şi anume Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Instanţa a apreciat că prin reşedinţă se înţelege locuinţa statornică a persoanei, respectiv locul unde aceasta locuieşte în mod stabil.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat Sentinţa nr. 10612 din 3 octombrie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul.

În motivare, instanţa a reţinut că este sesizată cu două cereri, principală şi reconvenţională, având ca obiect stabilirea locuinţei minorului, stabilirea unui program de legături personale al pârâtului cu minorul şi stabilirea în favoarea minorului a unei pensii de întreţinere.

Judecătoria a constatat că reclamanta pârâtă a arătat în cererea principală, înregistrată la data de 28.03.2018 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, că are domiciliul în Bucureşti, str. x, şi reşedinţa în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

De asemenea, reclamanta pârâtă a depus la dosar un contract de închiriere, din care rezultă că din data de 22.02.2018 a închiriat imobilul situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Din raportul de anchetă psihosocială întocmit în cauză de către Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria municipiului Cluj-Napoca la adresa de reşedinţă a reclamantei, instanţa a reţinut că în luna martie 2018 minorul s-a mutat la reşedinţa mamei, astfel că la momentul sesizării instanţei se afla în Cluj.

În raport de acestea, instanţa a reţinut incidenţa art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială şi instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât s-a constat că, la data sesizării instanţei, domiciliul minorului, rezultat din convieţuirea părţilor, era în oraşul Cluj-Napoca, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 114 C. proc. civ. "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

(2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit."

În cauză, Înalta Curte constată că atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea reconvenţională au ca obiect stabilirea locuinţei minorului, încuviinţarea programului de vizitare şi stabilirea pensie de întreţinere.

Aşadar, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, Înalta Curte va avea în vedere că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa principală a minorului, menţionată în convenţia încheiată în procedura divorţului, ci adresa unde locuieşte efectiv, pentru ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului pendinte, dând astfel eficienţă dreptului lor la apărare.

Din raportul de anchetă psihosocială întocmit în cauză de către Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria municipiului Cluj-Napoca la adresa de reşedinţă a reclamantei situată în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Înalta Curte a reţinut că în luna martie 2018 minorul s-a mutat la reşedinţa mamei, astfel că la momentul sesizării instanţei minorul C. se afla în Cluj.

Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere că minorul avea locuinţa efectivă în Cluj, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN