Jurisdictional conflict over labor disputes: Effect of failure to raise public-order territorial incompetence at first hearing

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018 la data de 5 ianuarie 2018, reclamanţii indicaţi în anexa 1 la acţiunea introductivă au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: recalcularea salariului aferent anului 2022, întrucât a fost calculat în mod eronat; recalcularea sporurilor pentru gestionarea datelor şi informaţiilor clasificate şi pentru condiţii vătămătoare aferente anului 2017, prin aplicarea procentelor de 15% la salariul de bază, cu luarea în considerare şi a majorărilor pentru vechime în CCR, activitate AA, vechime în muncă; recalcularea drepturilor salariale acordate cu privire la stabilirea în cuantum corect a sporului pentru vechimea neîntreruptă în Curtea de Conturi a României; recalcularea drepturilor salariale prin acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar; recalcularea drepturilor salariale şi uniformizarea salarială consacrată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, inclusiv la nivelul maxim cu cel aflat în plată la nivelul aceleiaşi familii ocupaţionale; recalcularea salariului de bază lunar stabilit începând cu luna iulie 2017 pentru deţinătorii titlului ştiinţific de doctor, prin aplicarea sporului de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; emiterea ordinelor în ceea ce îi priveşte pentru solicitările menţionate la pct. 1 - 7 din acţiune; plata drepturilor băneşti ce li se cuvin reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate, actualizate cu rata inflaţiei; menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare, până la o nouă modificare legislativă.

La termenul din 13 aprilie 2018 tribunalul a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., formându-se un nou dosar nr. x/2018.

Prin Sentinţa nr. 3158 din 13 aprilie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că, aşa cum rezultă din copiile actelor de identitate anexate la dosar, reclamanţii au domiciliul pe raza judeţului Constanţa şi sunt salariaţi ai Camerei de Conturi Constanţa, astfel după cum rezultă din ordinele de salarizare anexate în copie la dosar.

Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în materia conflictelor de muncă a fost reglementată prin dispoziţii imperative, conform legislaţiei în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect litigii de munca revine tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cauzele referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti competente, în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Împrejurarea că pârâta din prezenta cauză este ordonator principal de credite iar Camerele de Conturi teritoriale nu au personalitate juridică nu prezintă relevanţă în cauză, câtă vreme norma imperativă edictată de art. 269 alin. (2) C. muncii nu prevede nici o excepţie raportată la calitatea pârâtului de ordonator de credite, singurul lucru care interesează din acest punct de vedere fiind locul unde reclamantul îşi desfăşoară efectiv activitatea.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile referitoare la coparticiparea procesuală, în cauză nefiind vorba despre aceleaşi drepturi solicitate de reclamanţi, fiecare dintre aceştia solicitând drepturi izvorâte din propriul raport de muncă cu unitatea angajatoare.

S-a mai reţinut că susţinerile referitoare la competenţa determinată de sediul sindicatului ce se regăsesc în răspunsul la întâmpinare depus la dosar de reclamanţi nu au incidenţă în prezenta cauză, acţiunea nefiind formulată de sindicat ci de salariaţi în nume personal.

La data de 7 mai 2018 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Încheierea nr. 872 din 7 iunie 2018 Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare către secţia I civilă a aceleiaşi instanţe, reţinând că, faţă de împrejurarea că reclamanţii au calitatea de personal contractual în cadrul Camerei de Conturi Constanţa, litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile C. muncii, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei civile a tribunalului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 16 iulie 2018 sub nr. x/2018*.

Prin Sentinţa nr. 2208 din 1 octombrie 2018 Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că acţiunea introductivă de instanţă având ca obiect drepturi salariale a fost formulată de mai mulţi reclamanţi, printre care şi cei din prezentul dosar şi a fost adresată Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la locul domiciliului majorităţii celor 423 de reclamanţi.

Potrivit art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură. Cum drepturile băneşti pretinse angajatorului de către reclamanţi, în calitate de salariaţi, se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, în situaţia dată dispoziţiile legale anterior citate sunt pe deplin aplicabile.

În atare situaţie devin incidente dispoziţiile art. 269 alin. (3) C. muncii, ce recunosc competenţa de soluţionare a cauzei, după criteriile de la alin. (1) al aceluiaşi articol, care trebuie îndeplinite în persoana oricăruia dintre reclamanţii aflaţi în coparticipare procesuală facultativă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 octombrie 2018.

Prin încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o pentru soluţionare secţiei I civile, reţinând că, raportat la natura juridică a litigiului (conflict de muncă), instanţa competentă în soluţionarea cauzei este secţia I civilă a Înaltei Curţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 ianuarie 2019 sub nr. x/2018.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, pentru următoarele argumente:

Litigiul are ca obiect valorificarea drepturilor băneşti rezultate din raporturile juridice de muncă dintre personalul Camerei de Conturi Constanţa şi entitatea angajatoare, decurgând din modalitatea defectuoasă de calcul a salariilor şi sporurilor aferente, conform celor învederate prin cererea de chemare în judecată.

Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în materia conflictelor de muncă a fost reglementată prin dispoziţii imperative, conform legislaţiei în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect litigii de muncă revine tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Chiar acest aspect a fost avut în vedere de către Tribunalul Bucureşti atunci când, la termenul din 13 aprilie 2018, a luat măsura disjungerii cauzei privindu-i pe reclamanţi şi când, la termenul ce a urmat, şi-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Totodată însă, dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. reţin că "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

În speţă, se constată că după înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, primul termen de judecată cu părţile legal citate potrivit textului legal menţionat, a fost la 1 august 2018, dată la care cauza a fost amânată la solicitarea scrisă formulată de pârâtă, motivat de împrejurarea că reprezentantul unităţii se afla în concediu legal de odihnă, fără ca instanţa de judecată sau părţile să invoce excepţii legate de aspectul procedural al competenţei.

Prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că în cazul în care necompetenţa (materială sau teritorială, de ordine publică) nu a fost invocată la momentul procesual indicat, respectiv la primul termen de judecată cu părţile legal citate, nici părţile, nici instanţa nu mai pot invoca excepţia de necompetenţă teritorială chiar de ordine publică întrucât, prin neinvocarea la momentul reglementat de lege, competenţa de soluţionare rămâne câştigată cauzei

Cum Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, nu s-a conformat exigenţelor normative arătate mai sus, această instanţă nu îşi mai putea declina competenţa, în afara cadrului legal stabilit de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a pricinii va fi stabilită în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT