Provisional custody order sets minor's domicile; Fetești Court holds exclusive jurisdiction in parental access dispute.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 4 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să i se permită a avea legături personale cu minora C., până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Feteşti.

Prin Sentinţa nr. 1171 din 4 octombrie 2018 Judecătoria Găeşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Găeşti a reţinut că prin Sentinţa nr. 379 din 16 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Feteşti în Dosar nr. x/2018 (definitivă prin Decizia nr. 450/A din 12 iunie 2018 a Tribunalului Ialomiţa), s-a stabilit în mod provizoriu, locuinţa minorei la mama sa, până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018.

Întrucât domiciliul minorei se află la mama sa, în localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, în aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Feteşti, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite, în speţă, minora C.

Prin Sentinţa nr. 1375 din 27 noiembrie 2018 Judecătoria Feteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Feteşti a reţinut că la data formulării cererii de chemare în judecată, domiciliul în fapt al minorei C. se află la tatăl său, pârâtul B., în localitatea Găeşti, judeţul Dâmboviţa.

Chiar dacă prin Decizia nr. 450 din 12 iunie 2018 Tribunalul Ialomiţa a stabilit domiciliul minorei la reclamanta A., măsurile dispuse prin această hotărâre sunt provizorii, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în Dosarul nr. x/2018 şi nu au putut fi aduse niciodată la îndeplinire, minora locuind neîntrerupt la domiciliul tatălui său.

În interpretarea noţiunii de domiciliu sau reşedinţa persoanei ocrotite, dispoziţiile art. 92 alin. (1) şi (2) C. civ. reţin:

"(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic."

În cauză nu este declanşat un proces privind fondul dreptului pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Feteşti având un alt obiect, respectiv stabilirea domiciliului minorei C.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.]. De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Astfel, în speţa de faţă, situaţiei juridice invocate prin acţiune, ce derivă din raportul de filiaţie dintre minora C. şi părinţii acesteia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, dispoziţiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului şi exercitarea drepturilor părinteşti, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 92 alin. (2) C. civ. "În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic".

Prin Sentinţa nr. 379 din 16 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Feteşti în Dosar nr. x/2018 (definitivă prin Decizia nr. 450/A din 12 iunie 2018 a Tribunalului Ialomiţa), s-a stabilit în mod provizoriu, locuinţa minorei la mama sa, până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 (care în prezent are termen de judecată la 14 februarie 2019).

Având în vedere că la data introducerii acţiunii (04 septembrie 2018) sentinţa Judecătoriei Feteşti în ce priveşte domiciliul provizoriu al minorei îşi producea efectele juridice, rezultă că determinarea competenţei se realizează funcţie de domiciliul părintelui în favoarea căruia s-a stabilit, fie şi provizoriu, prin hotărâre judecătorească, domiciliul minorei, respectiv reclamanta A., care domiciliază în judeţul Ialomiţa, în raza teritorială a Judecătoriei Feteşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT