Jurisdiction conflict in minor's residence and parental authority dispute resolved by assigning case to child's domicile court

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la data de 03.11.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea locuinţei minorului C., la locuinţa tatălui şi a bunicilor paterni, cu stabilirea exercitării autorităţii părinteşti în comun cu privire la minor.

Prin Sentinţa nr. 3629 din 18 mai 2017 Judecătoria Sector 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. conform cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are reşedinţa persoana ocrotită care, în speţă, potrivit actelor dosarului, se află la pârâtă, în Craiova.

Prin Sentinţa nr. 4300 din 19 aprilie 2018 Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, întrucât pârâta are reşedinţa în Germania, are domiciliul procesual ales la cabinet avocat D., cu sediul în comuna E., judeţul Brăila, iar prin notele scrise a specificat că minorul are domiciliul în Brăila.

Prin Decizia nr. 2474 din 14 iunie 2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat inexistent conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza pentru soluţionare la Judecătoria Brăila, reţinând că în cauză nu este îndeplinită condiţia declinărilor reciproce de competenţă.

Prin Decizia nr. 5794 din 31 octombrie 2018 Judecătoria Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Brăila a reţinut că la data introducerii acţiunii (03.11.2016), domiciliul minorului C. se afla la pârâta B., în Municipiul Craiova, jud. Craiova, potrivit relaţiilor înaintate de către D.E.P.A.B.D, schimbările de domiciliu ulterioare învestirii instanţei, neavând relevanţă în stabilirea competenţei.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...)", iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Astfel, în speţa de faţă, situaţiei juridice invocate prin acţiune, ce derivă din raportul de filiaţie dintre minorul C. şi părinţii acestuia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, dispoziţiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului şi exercitarea drepturilor părinteşti, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Se constată că la data introducerii acţiunii (03.11.2016) minorul locuia cu mama sa, B., în municipiul Craiova, judeţul Dolj, aşa cum rezultă din adresa emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne aflată la dosarul Judecătoriei Brăila.

Potrivit art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Domiciliul reglementat de art. 87 C. civ. nu trebuie confundat cu domiciliul ales reglementat de art. 97 alin. (1) din acelaşi cod, conform căruia "Părţile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligaţiilor născute din acel act", acesta din urmă fiind doar locul unde se vor comunica diverse acte procedurale, fără relevanţă în atragerea competenţei.

Având în vedere că data ultimului domiciliu la care pârâta figura că locuieşte potrivit informaţiilor furnizate de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (26.10.2016) este anterioară datei învestirii instanţei (03.11.2016), şi că acest domiciliu se regăseşte în raza teritorială a Judecătoriei Craiova, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV