Inadmissibility of revision for unconstitutionality based on a priori legislative control rather than posteriori exception review

Prin cererea înregistrată la 3 decembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti, revizuirea Deciziei nr. 2385 din 4 septembrie 2018 a aceleiaşi instanţe, pe temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., coroborat cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac promovate s-a arătat că, potrivit deciziei ce face obiect al revizuirii, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către reclamanţii-revizuenţi împotriva deciziei curţii de apel prin care, admiţându-se apelul declarat de către pârâtul Municipiul Bucureşti, a fost modificată sentinţa de primă instanţă, respingându-se acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Această soluţie a admisibilităţii, raportată la valoarea obiectului pricinii a fost pronunţată în contextul în care, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, s-a constatat neconstituţionalitatea sintagmei "precum şi alte cereri evaluabile în bani de până la 1 milion RON inclusiv", iar prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedura hotărârii prealabile, s-a statuat că efectele deciziei instanţei constituţionale se produc doar cu privire la hotărârile pronunţate în litigiile patrimoniale menţionate pornite după data publicării respectivei decizii în Monitorul Oficial.

Or, la data de 1 octombrie 2018 s-a publicat în Monitorul Oficial, P. I, nr. 836, Decizia nr. 454 a Curţii Constituţionale, în ale cărei considerente s-a reţinut că aplicarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie nu poate fi condiţionată de data la care a pornit procesul civil şi totodată, că Înalta Curte nu are competenţa să se pronunţe în legătură cu efectele deciziei Curţii Constituţionale sau să dea dezlegări obligatorii care să contravină deciziilor instanţei constituţionale.

S-a arătat că, faţă de elementele prezentate, în speţă este incident art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. şi cu toate că în cauză nu este vorba despre o excepţie de neconstituţionalitate care să fi fost admisă, considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2018 sunt pe deplin aplicabile, această cale de atac promovată fiind singurul remediu procedural la dispoziţia părţii.

Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte constată că revizuirea nu poate fi primită, faţă de următoarele considerente:

Fundamentul juridic al căii extraordinare de atac promovate este dat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., text potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii".

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol (509), pot fi supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute de alin. (1) pct. 3, 4, 7 - 10 C. proc. civ., iar în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866/2015, şi pentru motivul prev. de pct. 11.

Deşi îndeplinită condiţia referitoare la obiectul căii de atac, faţă de modalitatea de reglementare a motivului de revizuire pe care s-a întemeiat prezenta cale extraordinară de atac, se constată că există mai multe aspecte care atrag inadmisibilitatea demersului procedural.

Astfel, nu se regăseşte ipoteza textului art. 509 pct. 11 C. proc. civ., aceea a invocării în cadrul procesului a unei excepţii de neconstituţionalitate asupra căreia Curtea Constituţională să se fi pronunţat ulterior rămânerii definitive a hotărârii, în sensul admiterii acesteia.

Pe de o parte, pentru că aşa cum revizuenţii înşişi recunosc, "în cazul de faţă nu este vorba despre o excepţie de neconstituţionalitate invocată" şi pe de altă parte, întrucât decizia la care se face referire (nr. 454/2018 a Curţii Constituţionale) nu este una care să se fi pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate.

Decizia instanţei de contencios constituţional menţionată anterior a fost dată în cadrul unui control aprioric, în soluţionarea unei obiecţii de neconstituţionalitate privind unele dispoziţii din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi a altor acte normative şi nu în legătură cu vreo excepţie de neconstituţionalitate invocată în cadrul unui litigiu.

Or, consecinţa şi efectul admiterii unei asemenea obiecţii rezultă din prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţie, text conform căruia "în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale".

Aşadar, nici din acest punct de vedere nu poate fi atrasă incidenţa art. 509 pct. 11 C. proc. civ., decizia invocată nefiind una care să fi tranşat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate.

Susţinerea revizuenţilor conform căreia calea de atac promovată ar fi singurul remediul procedural la îndemâna lor pentru a obţine o rejudecare a cauzei nu poate fi primită întrucât căi de atac nu pot fi deschise şi recunoscute părţilor în afara dispoziţiilor legale.

Astfel, conform art. 129 din Constituţie "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".

Totodată, este lipsită de fundament susţinerea revizuenţilor în legătură cu admisibilitatea căii de atac întrucât s-ar constitui într-un veritabil remediu procedural deoarece, fiind exercitată în afara cadrului normativ, se constituie în realitate, în opusul unui remediu pentru cealaltă parte a procesului care considera încheiată procedura judiciară, fără posibilitatea de a fi expusă reluării judecăţii.

Pentru considerentele arătate, se constată că revizuirea promovată nu întruneşte cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. pentru a putea fi primită, urmând să fie respinsă în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., cu domiciliul în Bucureşti, str. x, şi B., cu domiciliul în Bucureşti, str. x, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat C., cu sediul în Bucureşti, str. x, împotriva Deciziei nr. 2835 din 4 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti, prin primar general, cu sediul în Bucureşti, B-dul x, nr. 47.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM