Failure to honor written request for trial in absentia mandates hearing rather than suspension of review proceedings

Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă sub nr. x/2015 reclamanta A., prin procurator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., anularea Deciziei de concediere nr. 15 din 4 iunie 2014 emisă de pârâtă.

Prin Încheierea de şedinţă din 16 iunie 2016 Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie principală formulată de către B..

Prin Decizia nr. 417/LM din 20 octombrie 2017 Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a obligat reclamanta A. să plătească pârâtei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 4912 din 13 octombrie 2017 pronunţată în Dosar nr. x/2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul titularului cererii de intervenţie B. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2016 a Tribunalului Giurgiu.

Prin Încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2018 pronunţată în Dosar nr. x/2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata cauzei având ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4912 din 13 octombrie 2017 a aceleiaşi instanţe, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (lipsa părţilor).

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 8 C. proc. civ. reclamanta A., arătând că în mod greşit şi neprocedural a fost respinsă cererea de intervenţie a lui B., de către un complet incompatibil, care s-a mai pronunţat în respectivul litigiu, cu încălcarea regulilor repartizării aleatorii. A mai arătat recurenta că în mod greşit s-a dispus suspendarea judecăţii, nefiind luată în seamă cererea de judecată în lipsă formulată de către B., fiind astfel încălcate drepturile procedurale ale acestuia, iar pentru termenul la care s-a pronunţat încheierea atacată a fost lipsă de procedură cu recurenta din prezenta cauză.

La data de 24 iulie 2018 a fost înregistrat recursul titularului cererii de intervenţie B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 C. proc. civ., prin care s-au arătat următoarele:

- Încheierea recurată a fost emisă cu încălcarea legii, nefiind citată şi reclamanta A., sens în care se impunea amânarea cauzei pentru lipsă de procedură, iar nu suspendarea judecăţii, raportat la faptul că în cererea sa de revizuire a solicitat să fie judecat în lipsă, conform art. 411 C. proc. civ.

- Prin măsura suspendării este evitată analiza cererii de revizuire, împrejurare ce duce la tergiversarea soluţionării cauzei;

- Instanţa de judecată a înţeles greşit că este vorba de o contestaţie la Decizia de concediere nr. 15 din 4 iunie 2014, în realitate fiind vorba de o acţiune privind excepţia nulităţii raportat la nulitatea Procesului-verbal de concediere din 5 iunie 2014:

- Între membrii completului de judecată şi apărătorul C. existau relaţii de prietenie de natură să afecteze imparţialitatea actului de justiţie;

- Măsura suspendării judecăţii nu a fost comunicată, conform legii, numitei A., cu scopul ascuns de a se prescrie termenul de recurs.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18 octombrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Prin încheierea de admitere în principiu din 5 decembrie 2018 s-a constatat că numita A. nu are calitate de recurentă în cauză, nefigurând în cadrul procesual al dosarului de fond.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul declarat de numita A., Înalta Curte constată că aceasta nu are calitate de parte în prezentul litigiu.

Astfel, recursul vizează încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2018 pronunţată în Dosar nr. x/2017 având ca obiect cererea de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei nr. 4912 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata C.

Cadrul procesual al Dosarului nr. x/2017 în care s-a pronunţat încheierea recurată este alcătuit din revizuentul B. şi intimata C., aşa cum rezultă atât din fişa ecris, cât şi din citativul dosarului.

Potrivit art. 55 C. proc. civ. "Sunt părţi reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces".

Faţă de cele arătate şi cum în cauză recurenta nu a participat în vreuna din formele enumerate de art. 55 C. proc. civ., recursul acesteia apare ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, sens în care va fi respins ca atare.

Referitor la recursul revizuentului B., Înalta Curte reţine că acesta este declarat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru neprezentarea părţilor la apelul nominal, raportat la inexistenţa unei cereri de judecată în lipsă.

Recurentul critică hotărârea atacată pentru greşita suspendare a judecăţii cauzei, despre care arată că a fost dispusă cu încălcarea normelor de procedură, întrucât a solicitat judecata în lipsă a cererii de revizuire.

Temeiul juridic în baza căruia Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecăţii este cel reprezentat de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora judecătorul va suspenda judecata "când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei". Teza a II-a a textului legal impune însă judecarea cauzei dacă "... reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Verificând conţinutul cererii de revizuire, se constată că, în finalul acesteia, la pagina 2 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, revizuentul a solicitat judecata în lipsă, menţiune de natură să atragă incidenţa celei de-a doua teze a art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privind judecata cauzei în raport de manifestarea de voinţă a uneia din părţi în sensul ca instanţa să procedeze la judecarea pricinii în lipsa acesteia.

Ca atare, măsura dispusă de Curtea de Apel Bucureşti apare ca nejustificată, devenind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce priveşte admiterea recursului şi casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru lipsa calităţii procesuale active; va admite recursul declarat de revizuentul B. împotriva aceleiaşi încheieri, pe care o va casa, cu consecinţa trimiterii cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., domiciliată în Giurgiu, judeţul Giurgiu împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru lipsa calităţii procesuale active.

Admite recursul declarat de revizuentul B., domiciliat în judeţul Giurgiu, împotriva aceleiaşi încheieri, în contradictoriu cu intimata C., cu sediul în Giurgiu, judeţul Giurgiu, pe care o casează şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM