Revision request remanded after erroneous suspension pending succession-vacancy procedure

Prin Încheierea din 26 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Ploieşti a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei penale nr. 902 din 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, pe temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Măsura suspendării dispusă prin încheierea menţionată a fost motivată pe dispoziţiile art. 155 C. proc. civ., şi pe faptul că revizuentul nu a făcut dovada urmării procedurii moştenirii vacante reglementate de art. 1135 şi urm. C. civ. în privinţa numiţilor B., C., D., E., F., G., H. şi I., faţă de care a rezultat, conform datelor furnizate de Consiliul local Urziceni, că sunt decedaţi şi "nu au moştenitori, nu au legături de familie şi nu au fost înregistrate dezbateri succesorale până la acest moment".

Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, aceeaşi instanţă a respins cererea de repunere pe rol formulată de revizuent, apreciind că nu sunt temeiuri pentru continuarea judecăţii, în contextul în care pentru intimaţii decedaţi nu s-a făcut dovada declanşării şi finalizării procedurii prevăzute de art. 1135 şi urm. C. civ., prezentându-se la dosar doar un proces-verbal în care se menţionează că s-au depus mai multe documente la Camera Notarilor Publici.

Împotriva acestor două încheieri a declarat recurs revizuentul A., susţinând nelegalitatea măsurilor din perspectiva art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., cu consecinţa constatării nulităţii acestora şi trimiterii cauzei primei instanţe pentru continuarea judecăţii acesteia.

În dezvoltarea criticilor s-au arătat următoarele:

- Încheierea din 26 aprilie 2018 este nemotivată întrucât nu analizează susţinerile părţii referitoare la faptul că procedura vacantării moştenirii este una facultativă, iar nu obligatorie, dispoziţiile art. 1137 C. civ. stabilind un drept, iar nu o obligaţie în sarcina oricărei persoane interesate. Neexistând instituită o asemenea obligaţie de către legiuitor, înseamnă că instanţa nu putea aplica sancţiunea suspendării cauzei.

- Prin intermediul celor două măsuri, de suspendare a judecăţii şi de respingere a solicitării de repunere pe rol, a fost încălcat dreptul privind liberul acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, revizuentul este în imposibilitate de a obţine o hotărâre judecătorească pe fondul cauzei, în condiţiile în care latura civilă a procesului penal a rămas nesoluţionată, revizuirea fiind singura modalitate de a obţine o dezlegare a raporturilor juridice care vizează acest aspect.

Manifestând un comportament procesual activ, revizuentul a solicitat chiar şi disjungerea cauzei în ceea ce-i priveşte pe intimaţii defuncţi, efectuând toate demersurile legale în vederea identificării moştenitorilor acestora.

Obligaţia impusă de instanţă revizuentului - de a-i indica pe moştenitorii celor opt intimaţi decedaţi - nu se poate constitui într-un impediment care să nu facă posibilă soluţionarea cauzei şi nici nu denotă pasivitatea acestuia, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta a efectuat toate demersurile legale de care dispunea în aflarea moştenitorilor.

Or, această imposibilitate a soluţionării cererii de revizuire, din motive neimputabile revizuentului, aduce atingere dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin încălcarea accesului liber la justiţie.

- Instanţa a dispus în mod greşit suspendarea cauzei în temeiul art. 155 C. proc. civ., câtă vreme nu există din punct de vedere legal o obligaţie care să cadă în sarcina revizuentului.

Aceasta întrucât procedura vacantării moştenirii este una facultativă, iar nu obligatorie, dispoziţiile art. 1137 C. civ. statuează că somarea succesibililor se face la cererea oricărei persoane interesate, categorie căreia nu i se circumscrie revizuentul, având în vedere implicaţiile patrimoniale ale cauzei.

De asemenea, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ., nu impun instanţei de judecată să statueze asupra măsurii suspendării atunci când n-au fost îndeplinite măsurile stabilite de aceasta în cursul judecăţii, ci doar îi recunosc această posibilitate, ca pe o măsură facultativă, pe care trebuie să o aprecieze în concret, ţinând seama de circumstanţele cauzei.

Raportat la datele speţei, măsura suspendării este nejustificată, fiind excesivă şi disproporţionată în raport cu scopul şi principiile procesului civil.

La fel, respingerea cererii de repunere pe rol este nelegală, câtă vreme revizuentul a făcut dovada demarării procedurii vacantării moştenirii, neputând face însă şi dovada finalizării acesteia, având în vedere că este o procedură anevoioasă, de durată, nefiind identificat niciun notar pe raza localităţii Urziceni care să o demareze, ceea ce l-a determinat pe revizuent să se adreseze Camerei Notarilor Publici, sens în care a şi depus un proces-verbal încheiat cu ocazia predării înscrisurilor necesare efectuării formalităţilor de către acest organism.

Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora în sensul următoarelor considerente:

- Măsurile care au întrerupt cursul judecăţii - prin suspendarea şi respectiv, respingerea cererii de repunere pe rol - au fost dispuse de instanţă într-o pricină vizând revizuirea unei decizii penale sub motiv că ar fi fost lăsată nesoluţionată latura civilă a cauzei, ceea ce ar face incidente dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen.., coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Tinzând în această modalitate la revizuirea laturii civile a hotărârii penale, revizuentul a promovat calea extraordinară de atac în contradictoriu cu 150 de intimaţi, în privinţa a 8 dintre aceştia constatându-se intervenit decesul şi solicitându-se de către instanţă dovezi privind moştenitorii şi respectiv, urmarea procedurii vacanţei succesorale.

Întrucât revizuentul nu a depus la dosar decât o adresă emisă de Consiliul local Urziceni, din care a rezultat că cei 8 intimaţi sunt decedaţi, fără moştenitori, iar în urma verificărilor efectuate "persoanele nu au legături de familie şi nu au fost înregistrate dezbateri succesorale", instanţa a dispus, mai întâi, măsura suspendării (încheierea din 21.03.2018) şi apoi a respins cererea de repunere pe rol (Încheierea din 19 septembrie 2018), apreciind că nu există o conformare la dispoziţiile instanţei, în sensul art. 155 C. proc. civ., câtă vreme revizuentul a prezentat la dosar doar un proces-verbal în care se menţionează că s-au depus mai multe documente la Camera Notarilor Publici, fără să se facă dovada declanşării şi finalizării procedurii prevăzute de art. 1135 şi urm. C. civ.

Asemenea măsuri procesuale ale instanţei, care au întrerupt cursul judecăţii, au, aşa cum corect arată recurentul, caracter excesiv, raportat la stadiul procedurii, obiectul învestirii instanţei şi la natura obligaţiilor puse în sarcina părţii.

Astfel, învestită cu o cerere de revizuire, pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., corelat cu art. 453 alin. (2) C. proc. pen., instanţa avea de analizat, în mod prioritar, aşa cum rezultă din art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac.

Or, a subordona deschiderea dezbaterilor asupra admisibilităţii (limitate, într-o primă fază procesuală, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., doar la acest aspect), declanşării şi finalizării procedurii moştenirii vacante de pe urma intimaţilor decedaţi reprezintă un demers de un formalism excesiv, ce nu îşi are justificare legală în dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ., care recunosc facultatea instanţei de a suspenda judecata atunci când desfăşurarea normală a procesului ar fi împiedicată din vina părţii reclamate.

În acest sens, se constată că dispoziţiile art. 1137 C. civ., a căror nerespectare a fost reţinută de către instanţă pentru a justifica sancţiunea suspendării, presupun o procedură care se desfăşoară într-un interval mare de timp întrucât pentru constatarea moştenirii vacante este necesar să fi trecut un an şi 6 luni de la deschiderea succesiunii, fără să se fi înfăţişat vreun succesibil, după care să fi intervenit somarea publică de către notar ca toţi cei cu vocaţie succesorală să se prezinte la sediul notarial în termen de cel mult două luni de la publicare. Doar în situaţia în care niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat de publicaţie, notarul va constata că moştenirea este vacantă.

Rezultă că, punând în sarcina revizuentului efectuarea acestui demers la un moment procesual când dezbaterile erau limitate, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., la "admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", fără a se pune deocamdată problema stabilirii jurisdicţionale a unui drept potrivnic faţă de altă persoană, pentru a avea cadrul procesual pasiv definitiv conturat, instanţa a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 155 C. proc. civ. Aceasta întrucât desfăşurarea normală a procesului în faza procesuală în care se afla, nu impunea în mod necesar declanşarea şi definitivarea procedurii vacanţei succesorale.

Dimpotrivă, măsurile dispuse de instanţă - de suspendare şi ulterior, de respingere a cererii de repunere pe rol - au fost de natură să conducă la o temporizare a judecăţii, fără să se fi luat în examinare prima etapă procesuală, referitoare la admisibilitate, pe care o presupune calea extraordinară de atac promovată.

În consecinţă, se constată că raportat la circumstanţele şi datele concrete ale speţei, prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (text în care, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi încadrate criticile de nelegalitate formulate de recurent pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât se invocă nesocotirea unei norme de procedură, iar nu de drept material).

Ca atare, conform art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, casate cele două încheieri şi cauza trimisă spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii din 26 aprilie 2018 şi a încheierii din 19 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Casează încheierile recurate şi trimite cauza spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM