Nullity of cassation appeal due to failure to articulate concrete illegality grounds within statutory limits

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă la data de 3 august 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Poşta Română SA, obligarea acesteia la plata sumei de 1.200.000 euro despăgubiri materiale şi 200.000 RON despăgubiri morale.

Prin Sentinţa nr. 1929 din 7 decembrie 2017, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a admis excepţia prescripţiei şi a respins cererea de chemare în judecată, ca prescrisă.

Prin Decizia nr. 875/A din 30 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1929 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă.

În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că, faţă de data săvârşirii faptei ilicite reclamate prin cererea de chemare în judecată (13 ianuarie 2009), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poştale.

Potrivit art. 40 şi art. 41 din O.G. nr. 31/2002, furnizorul de servicii poştale răspunde pentru prejudiciile cauzate ca urmare a pierderii totale sau parţiale ori ca urmare a deteriorării trimiterii poştale, persoana păgubită având obligaţia de a adresa o reclamaţie prealabilă furnizorul de servicii poştale.

Ulterior, persoana păgubită se poate adresa instanţei de judecată cu o acţiune în despăgubiri în măsura în care reclamaţia sa nu este soluţionată în termenul legal ori răspunsul nu este corespunzător dorinţelor sale.

În cauza de faţă, apelantul-reclamant a formulat, în termenul legal, la data de 10 martie 2009, o reclamaţie prealabilă, iar în urma cercetărilor efectuate de către intimata-pârâtă, s-a constatat că scrisoarea recomandată trimisă de apelant nu a ajuns la destinatar din vina serviciilor poştale americane, acestea din urmă asumându-şi întreaga responsabilitate pentru incident.

Din documentele depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamant rezultă că prin Adresa nr. x din 23 iunie 2009, intimata a adus la cunoştinţa apelantului despăgubirea maximă pe care o poate primi ca urmare a realizării defectuoase a serviciului poştal, această adresă ce se află în posesia reclamantului putând fi calificată drept răspuns la reclamaţia prealabilă formulată de acesta, în acord cu dispoziţiile art. 40 din O.G. nr. 31/2002.

Fie că ne raportăm la data de 23 iunie 2009, or la data de 20 iulie 2009 reţinută de prima instanţă (şi mai favorabilă reclamantului, fiind ulterioară răspunsului reţinut de instanţa de apel) cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 3 august 2017 (data poştei) este înregistrată cu depăşirea termenului de prescripţie de 1 an prevăzut de art. 41 din O.G. nr. 31/2002.

Persoana păgubită, prin executarea necorespunzătoare a unui serviciu poştal, se poate adresa instanţei de judecată cu o acţiune în despăgubiri în măsura în care reclamaţia sa nu este soluţionată în termenul legal ori răspunsul nu este corespunzător dorinţelor sale, însă termenul în care se poate formula cererea de chemare în judecată este de 1 an, pentru serviciile poştale internaţionale, şi curge de la data de la data primirii răspunsului la reclamaţia prealabilă sau, în cazul în care nu s-a răspuns la reclamaţia prealabilă, de la expirarea termenului de soluţionare a acesteia.

În cauza de faţă, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, termenul de 1 an prevăzut de lege a fost depăşit cu mult, astfel că în mod corect acţiunea a fost respinsă, ca prescrisă.

Curtea de apel a mai constatat că pe baza actelor existente la dosarul cauzei nu se poate reţine existenţa vreunui caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie, după cum nici apelantul-reclamant nu a invocat incidenţa vreunui caz de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, prin care a prezentat situaţia litigiului dintre părţi, precum şi nemulţumirile sale faţă de societate, clasa politică şi justiţia din România.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 29 iunie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimată, precum şi întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Compania Naţională Poşta Română S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic şi nelegal.

La data de 24 octombrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia, în ceea ce priveşte criticile formulate prin motivele de recurs, s-a arătat că acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Părţile nu au înţeles să formuleze puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare şi reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiţia încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, prin Decizia nr. 875/A din 30 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vi-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1929 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, însă susţinerile din memoriul de recurs referitoare la situaţia litigiului dintre părţi, precum şi nemulţumirile sale faţă de societate, clasa politică şi justiţia din România, nu îşi regăsesc corespondent în motivarea hotărârii atacate şi nu vizează argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere a apelului, ca nefondat.

Prin urmare, faţă de cele anterior constatate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 875/A din 30 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM