Cassation appeal nullified for failure to frame valid grounds and engage with lower court reasoning regarding recusal motions

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

La data de 18 iunie 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, secţia I civilă a fost înregistrat recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierilor din 27 noiembrie 2017 şi 23 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 29 iunie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimaţi, precum şi întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 17 octombrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia, în ceea ce priveşte criticile formulate prin motivele de recurs, s-a arătat că acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Părţile nu au înţeles să formuleze puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VUI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 3 octombrie 2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., contestaţie împotriva Deciziei nr. 181 din 14 septembrie 2016, solicitând obligarea pârâtelor, în solidar, la plata tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate la zi, precum şi la plata daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 2422 din 4 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VUI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi a respins acţiunea reclamantului A. împotriva pârâtelor B. şi C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2016.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2017, instanţa a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată petentul A. împotriva doamnelor judecător D. şi E.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 februarie 2018, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată petentul A. împotriva doamnelor judecător D. şi E.

Prin Decizia nr. 1846 din 25 aprilie 2018, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantului A. împotriva Sentinţei nr. 2422 din 4 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 2 mai 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierilor din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2017 şi de la 23 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, solicitând încuviinţarea cererilor de recuzare.

În dezvoltarea motivele de recurs recurentul a susţinut că, prin încheierea din 27 noiembrie 2017 instanţa nu a analizat fondul cererii sale de recuzare, ci s-a limitat să facă aprecieri cu privire la valabilitatea chitanţelor de plată a taxelor de timbru, iar la termenul din 21 februarie 2018 a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată compus din preşedinte D. şi judecător E., întrucât în data de 1 noiembrie 2017, din oficiu, instanţa a schimbat cursul actului de procedură, că nu i s-a permis să-şi exprime opinia prin concluzii scrise, că nu i s-a acordat termenul legal, iar prin aceasta i-a fost prejudiciat dreptul la un proces echitabil. Această conduită demonstrează, în opinia petentului, vădita lipsă de imparţialitate a instanţei, în dispreţul prevederilor legale din art. 14 noul C. proc. civ. şi ale Constituţiei României, precum şi nerespectarea art. 3, alin. (1) din Directiva CE nr. 48/2004. Ulterior s-a trecut din oficiu la discuţia pe fondul apelului, fără să se permită punerea de concluzii scrise din partea apelantului şi fără să se permită angajarea unui avocat în acest sens.

Petentul a arătat că nu a formulat cererea de recuzare cu rea-credinţă, deoarece faptele incriminate s-au produs în urma solicitărilor sale legitime

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiţia încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, prin încheierea din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2017, instanţa a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată petentul A. împotriva doamnelor judecător D. şi E., iar prin încheierea din de la 23 februarie 2018, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de acelaşi petent, împotriva aceloraşi judecători, însă susţinerile din memoriul de recurs nu îşi regăsesc corespondent în motivarea hotărârilor atacate şi nu vizează argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiilor de anulare, ca netimbrată/respingere a cererii de recuzare.

Prin urmare, faţă de cele anterior constatate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierilor din 27 noiembrie 2017 şi 23 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM