Appeal dismissed on failure to prove deportation status for post-war compensation claims under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's initial judgment that rejected the claimant's administrative lawsuit against the county pension house. The dispute concerned the claimant's request for financial rights and benefits under Law No. 189/2000, which provides compensation to individuals who suffered ethnic persecution or were deported between 1940 and 1945. The court determined that the claim failed because the evidence presented, specifically an inscribed document regarding deportations, referred to different individuals with different domiciles and did not establish the claimant's identity or familial relation to them, while an official agency confirmation explicitly stated that the claimant was not listed among persons deported to Transnistria.
Legislator headnote
AI generatedAppeal dismissed on failure to prove deportation status for post-war compensation claims under Law 189/2000: Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, petentul C.F., criticând-o pentru faptul de a fi ignorat înscrisul cu nr. 1116/2001, din care rezultă faptul deportării sale.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 498/2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată, acțiunea prin care petentul C.F. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut în nici un mod, dovada faptului că în intervalul 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a fost supus vreunei persecuții etnice.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, petentul C.F., criticând-o pentru faptul de a fi ignorat înscrisul cu nr. 1116/2001, din care rezultă faptul deportării sale.
Examinând recursul reclamantului, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, actul menționat se referă la deportarea numiților C.N. și C.B., cu alt domiciliu, decât cel indicat de recurent.
Dat fiind faptul că nu există nici o dovadă din care, eventual să rezulte că reclamantul-recurent este rudă cu cele 2 persoane sau că ar fi fost deportat împreună cu acestea, ci dimpotrivă, există acte în sensul că mama recurentului se numește tot C., rezultă că, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Coroborând acest argument, cu adresa nr. 391/2002, emisă de către Agenția de Dezvoltare Comunitară, prin care i se comunică recurentului, faptul că nu figurează pe lista persoanelor deportate în Transnistria, rezultă pentru încă un motiv, că recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 498 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.