Recourse against suspension of proceedings for absence of parties dismissed; default judgment request valid only before the court where formulated

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 7 februarie 2018, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost înregistrat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2525 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 23 mai 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la strigarea pricinii şi faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Apelanta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând casarea hotărârii atacate şi reluarea judecării apelului.

În susţinerea recursului, reclamanta a arătat că prin cererea modificatoare a acţiunii introductive, depusă la dosar la data de 14 iunie 2017, când cauza se afla pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi, prin urmare, în mod greşit a dispus instanţa de apel suspendarea judecăţii pentru neprezentarea părţilor, întrucât, în realitate, reclamanta solicitase judecata în lipsă, aspect neobservat de către instanţă.

Înalta Curte, a procedat, la data de 27 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru a dispus, prin rezoluţia din 1 octombrie 2018, comunicarea raportului, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin încheierea completului de filtru din 5 decembrie 2018 s-a dispus admiterea în principiu a recursului şi s-a acordat termen de judecată la 23 ianuarie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat în raport de considerentele ce succed.

Art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţile legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Potrivit acestei dispoziţii legale, instanţa va suspenda judecata când amândouă părţile o cer sau dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii. Cu toate acestea - conform tezei a II a - pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.

Reglementarea are în vedere că neprezentarea părţilor legal citate la judecata pricinii se consideră ca o voinţă prezumată a lor ca judecata să fie suspendată, legiuitorul instituind această măsură în considerarea respectării dreptului la apărare al părţilor şi al principiului contradictorialităţii în cadrul procesului civil.

Art. 411 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată."

În cauza dedusă judecăţii, din înscrisurile aflate în dosarul Curţii de Apel Ploieşti rezultă că niciuna din părţi nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 23 mai 2018 şi nici nu a formulat vreun act de procedură în care să se menţioneze că solicită judecata cauzei şi în lipsă.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei relativ la faptul că a solicitat judecata cauzei în lipsă când dosarul se afla pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, întrucât o asemenea solicitare nu a fost formulată în faţa Curţii de Apel Ploieşti, instanţă învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei dată de tribunal.

Mai mult, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, astfel cum rezultă din fişa Ecris a Dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Ploieşti.

Ca atare, nu se poate reţine că încheierea de suspendare a judecăţii, recurată în prezenta cauză, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., text care reglementează instituţia suspendării voluntare şi, ca atare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 23 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii de şedinţă din 23 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM