Territorial jurisdiction for forced real estate execution: exclusive competence of the court at the debtor's domicile despite property location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Târgu Jiu District Court, determining that this court possesses exclusive territorial competence to hear the application for forced real estate execution. The dispute arose after the Târgu Jiu District Court and the Constanța District Court mutually declined jurisdiction; the former referred the case to Constanța based on the location of the debtor’s residence as listed in the enforcement request, while the latter referred it back to Târgu Jiu based on the debtor’s actual registered domicile. The decisive legal basis is Articles 651(1) and 666(1) of the Code of Civil Procedure, which establish that the court of execution is exclusively the district court within whose territory the debtor’s domicile is located at the time the enforcement authority is seised, a rule that overrides the location of the immovable property when determining judicial (as opposed to enforcement officer) territorial competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 819 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 666 alin. (1) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for forced real estate execution: exclusive competence of the court at the debtor's domicile despite property location: Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, în urma verificărilor efectuate în evidenţa informatizată a persoanelor - DEPABD, rezultă că, începând cu data de 11 august 2009, C. îşi are domiciliul declarat în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 19 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, executorul judecătoresc A. din cadrul Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti "B." a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare, împotriva debitoarei C., faţă de solicitarea de executare silită formulată de către creditoarea D., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 6619 din data de 6 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în Dosarul nr. x/2016, ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. x/2017.
Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 7405 din data de 22 noiembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în esenţă, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Constatând că domiciliul indicat pentru debitoare, în cererea de executare silită formulată de către creditor, este în localitatea Eforie Nord, str. x, Bl. Sind, judeţul Constanţa, a apreciat că nu este competentă în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, competenţa aparţinând Judecătoriei Constanţa, în raza căreia este situat domiciliul debitoarei.
De asemenea, a reţinut şi prevederile art. 813 - 819 C. proc. civ., constatând că în speţă se solicită încuviinţarea executării silite imobiliare, asupra unui imobil situat în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.
La data de 21 decembrie 2018, prin Sentinţa nr. 14509 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, în urma verificărilor efectuate în evidenţa informatizată a persoanelor - DEPABD, rezultă că, începând cu data de 11 august 2009, C. îşi are domiciliul declarat în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj.
Totodată, a reţinut şi că este adevărat că forma de executare silită care se doreşte a fi încuviinţată priveşte un imobil situat în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, însă această stare de fapt prezintă relevanţă sub aspectul competenţei teritoriale a executorului judecătoresc, conform art. 819 alin. (1) C. proc. civ., în vreme ce instanţa de executare se stabileşte exclusiv prin raportare la domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare.
Constatând că municipiul Târgu Jiu se află în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu, iar dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc o competenţă exclusivă, de la care nu se poate deroga - potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoriei Târgu Jiu este unica instanţă competentă în acest caz.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare...", iar, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Astfel, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi ale art. 666 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, din adresa aflată la dosarul Judecătoriei Constanţa, în care a fost consemnat rezultatul verificărilor efectuate la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cu privire la domiciliul debitoarei C., rezultă că aceasta domiciliază în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, începând cu data de 11 august 2009.
Prin urmare, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, 13 decembrie 2017, debitoarea C. avea domiciliul în municipiul Târgu Jiu, care, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu.
Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, ca instanţă în circumscripţia căreia se afla domiciliul debitoarei la momentul sesizării organului de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - LM