Exclusive territorial competence for annulment of civil status documents: applicant’s headquarters vs. minor’s residence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2018, reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. a solicitat instanţei să dispună anularea Actului de naştere nr. 3034 din data de 9 iulie 2017 al minorului C..

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele civile, republicată şi art. 125 - 128 H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă.

Judecătoria Craiova, prin Sentinţa civilă nr. 8390 din data de 6 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, instanţa a reţinut că domiciliul minorului, astfel cum a fost precizat, este în localitatea Târnăveni, judeţul Mureş şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Prin urmare a apreciat că unicul criteriu de determinare a competenţei teritoriale este acela al reşedinţei minorului potrivit voinţei legiuitorului, conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

A reţinut că această prevedere are caracter de normă specială faţă de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., dat fiind obiectul cererii referitor la exercitarea autorităţii părinteşti, care intră deci în sfera exercitării drepturilor părinteşti.

Competenţa teritorială astfel stabilită în cazul proceselor referitoare la persoane, este exclusivă şi absolută, aşa cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care potrivit legii au competenţa teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părţile pot deroga de la competenţa teritorială prevăzută de legea procesuală, în ceea ce priveşte materia cererilor privitoare la persoane competenţa este obligatorie dat fiind că drepturile părinteşti nu sunt drepturi de care părţile pot dispune liber.

De asemenea, a avut în vedere că, potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, ceea ce înseamnă că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată în acest caz chiar de instanţă din oficiu.

Prin Sentinţa civilă nr. 793 din data de 7 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târnăveni a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târnăveni şi Judecătoria Craiova, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, potrivit cărora în cazul anulării actelor de stare civilă sesizarea se face de structurile de stare civilă şi se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului.

Totodată, a reţinut că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că, în situaţia solicitării modificării actelor de stare civilă, instanţa competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul solicitantului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, în cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului.

Aşadar, printr-o dispoziţie expresă, cuprinsă în actul normativ aplicabil raportului juridic dedus judecăţii, legiuitorul a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul/sediul reclamantului.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea de anulare a Actului de naştere nr. 3034 din data de 9 iulie 2017 al minorului C., formulată de reclamantul Municipiul Craiova, prin primar, cu sediul în municipiul Craiova, str. x I. Cuza, judeţul Dolj.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, de dispoziţiile legale anterior evocate şi de sediul reclamantului care se află în municipiul Craiova, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova, în a cărei circumscripţie îşi are sediul reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM