Jurisdiction for compulsory execution against mortgage guarantors under the principal debtor’s domicile rule versus the guarantor’s domicile rule

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor B. şi C., la cererea creditorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2176 în data de 21 noiembrie 2006 de Biroul Notarial E..

Prin Sentinţa nr. 10274 din 26 septembrie 2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În considerentele hotărârii se menţionează că, potrivit art. 112 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali, text ce se arată că este pe deplin aplicabil în situaţia de faţă, având în vedere că executarea silită este o fază a procesului civil.

Instanţa a constatat că debitorul principal, F., are domiciliul în municipiul Mangalia, str. x, astfel cum rezultă din Contractul de credit nr. x din 20 noiembrie 2016. S-a reţinut că prin cererea de executare formulată de creditor s-a solicitat executarea silită cu privire la debitorul principal F. şi cu privire la garanţii ipotecari.

În consecinţă, faţă de textele legale invocate, având în vedere principiul unicităţii instanţei de executare instituit de C. proc. civ., s-a arătat că instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia are sediul debitorul principal, care este unică şi competentă să încuviinţeze executarea silită atât în ceea ce priveşte debitorul principal, cât şi în ceea ce priveşte debitorii accesorii.

Faţă de împrejurarea că la data formulării cererii de executare silită, precum şi la data înaintării către instanţă a cererii de încuviinţare a executării silite, sediul debitorului principal se afla în municipiul Mangalia, în aplicarea dispoziţiile art. 651 alin. (1) coroborat de art. 112 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., s-a arătat că aparţine Judecătoriei Mangalia competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin Încheierea nr. 2888 din 7 noiembrie 2018, Judecătoria Mangalia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cazul de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care să atragă competenţa de soluţionare a Judecătoriei Mangalia. S-a arătat că din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite formulate de către executorul judecătoresc reiese faptul că acesta a solicitat încuviinţarea executării silite doar cu privire la garanţii ipotecari B. şi C., nu şi cu privire la debitorul principal F. şi debitorul garant G..

Instanţa a constatat că deşi în cuprinsul cererii creditorului privind urmărirea silită imobiliară au fost menţionaţi atât debitorul principal, cât şi cei trei debitori garanţi, executorul judecătoresc a dispus sesizarea instanţei doar cu referire la debitorii garanţi B. şi C., anexând cererii şi notificările transmise doar celor doi garanţi în discuţie.

Aspectul că există un debitor principal al obligaţiei cu domiciliul în Mangalia s-a arătat că nu poate atrage competenţa acestei instanţei din perspectiva dispoziţiilor art. 112 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., câtă vreme executorul judecătoresc nu a solicitat încuviinţarea executării silite şi cu privire la acesta.

În consecinţă, s-a arătat că instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia au domiciliul cei doi garanţi ipotecari, anume B. şi C., menţionaţi în cererea de încuviinţare a executării silite. Prin urmare, s-a reţinut că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este competentă să judece prezenta cerere, fiind instanţă de executare în sensul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor B. şi C., la cererea creditorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2176 în data de 21 noiembrie 2006 de Biroul Notarial E.

Contractul de ipotecă a fost încheiat între creditorul D. SA şi garanţii ipotecari F., C., G. şi B.

Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de garant, aşadar nu numai de debitorul principal din raportul obligaţional.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că:

"sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul" şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Înalta Curte reţine că în cauza de faţă cererea de încuviinţare a executării silite este formulată numai împotriva debitorilor garanţi B. şi C., ce au domiciliul, conform datelor DEPABD în municipiul Bucureşti, nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Ca atare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - normă de competenţă proprie fazei de executare silită - potrivit cărora:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din perspectiva textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite aparţine, în speţă, judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit, soluţie care rezultă din aplicarea coroborată a prevederilor art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele arătate şi de textele legale evocate, precum şi faţă de împrejurarea că la data sesizării organului de executare debitorii garanţi B. şi C., împotriva cărora se solicită încuviinţarea executării silite, aveau domiciliul în municipiul Bucureşti, competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM