Failure to communicate accessory intervention request and illegal summons violating right to a fair trial in debt recovery for unpaid property installments

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 mai 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata echivalentului în RON a sumei de 147.200 Euro, calculat conform cursului BNR de la data efectuării plăţii, reprezentând contravaloarea ratelor lunare neachitate, pentru perioada 31.07.2011- 30.04.2015, conform antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/28.04.2009, modificat prin actul adiţional nr. x/17.06.2009.

Prin sentinţa civilă nr. 1030 din 16 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., şi au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 147.200 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor neachitate pentru perioada 31.07.2011-30.04.2015, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.04.2009 şi a actului adiţional la acesta cu nr. x/17.06.2009. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 8680,00 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 16 septembrie 2016 au declarat apel pârâţii B. şi C.

Pe parcursul soluţionării apelului petentul D. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea apelantei - pârâte C.

Prin încheierea din 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a respins ca lipsită de interes cererea de intervenţie accesorie formulată în apel de D., cu motivarea că aceasta nu cuprinde elemente care să justifice interesul petentului în cauză.

Împotriva încheierii din 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, C. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă C. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi rejudecarea cererii de intervenţie.

În argumentarea cererii de recurs, susţine, în esenţă, că instanţa a încălcat prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora cererea de intervenţie se comunică părţilor şi, totodată, a pronunţat o hotărâre cu nerespectarea art. 7, art. 13 şi art. 22 C. proc. civ., eludând prevederile art. 6 C. proc. civ. şi ale art. 6 din CEDO.

Invocă necitarea terţului intervenient în vederea susţinerii cererii de intervenţie accesorie şi nelegala citare a recurentei pentru termenul din 30.06.2017.

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea cererii de recurs, ca netimbrată, iar pe fond respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta C. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat de recurenta C. este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

Prin încheierea din 14 martie 2018, constatându-se că recursul recurentei este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului declarat de recurenta, la data de 10 octombrie 2018, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă C. este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă critică, în esenţă, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ., respectiv nerespectarea art. 7, art. 13 şi art. 22 C. proc. civ., iar criticile formulate sub acest aspect se reţin a fi fondate.

Potrivit art. 64 alin. (1) C. proc. civ.:

"instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc".

Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, se constată că, în speţă, cererea de intervenţie accesorie formulată de petentul D. nu a fost comunicată părţilor, pârâta C. nu a fost prezentă la termenul de judecată la care s-a soluţionat această cerere, iar procedura de citare a fost nelegal îndeplinită, aspect ce rezultă din practicaua încheierii recurate.

Aşa fiind, examinând legalitatea încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor procedurale referitoare la comunicarea cererii de intervenţie accesorie, precum şi prin prisma celor referitoare la citare se constată că, într-adevăr, au fost încălcate prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. civ., dar şi cele ale art. 153 C. proc. civ. prin care se stipulează că instanţa poate hotărî asupra unei cereri dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant. De asemenea, instanţa are obligaţia să amâne judecarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.

Prin soluţionarea cererii de intervenţie la termenul de judecată la care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta C., căreia nici nu i s-a comunicat cererea formulată de petentul D., instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ., art. 153, respectiv cu încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Procedând în acest mod, instanţa a pricinuit părţii o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, având în vedere încălcarea regulilor de procedură menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând incidenţa motivului de nelegalitate reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. cu referire la art. 497 din acelaşi cod, va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.

În raport de soluţia pronunţată, restul criticilor formulate de către recurentă nu-şi mai găsesc justificarea, fiind de prisos analizarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva încheierii din 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.10.2018.