Abusive bank clauses and savings recalculation: declination of high court jurisdiction for monetary appeals under 200,000 RON to the court of appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub număr de dosar x/2016, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate existenţa şi să se dispună eliminarea unor clauze abuzive ce au împiedicat F. să le restituie sumele de bani;

- recalcularea sumelor depuse pe libretele CEC şi a dobânzilor aferente întregii perioade, pe care solicită să li le restituie de F. la valoarea actualizată, ţinând cont de indicii preţurilor de consum comunicaţi de Institutul National de Statistică:

a) E.:

- Librete CEC cu dobânda si câştiguri in autoturisme nr. x, având sold in anul 1994 in valoare de 7740 RON; nr. x, având sold in anul 1994 in valoare de 7737 RON; nr. x, având sold in anul 1994 in valoare de 7737 RON; nr. x având sold in anul 1994 in valoare de 7737 RON.

- Libretul CEC cu dobândă pe termen nr. x/12.01.1987, având sold în anul 1994 în valoare de 96589.

b) B.:

- Libretul CEC cu dobânda si câştiguri nr. x/21.02.1985, având sold in anul 1990 in valoare de 40172,30 RON.

- Libretul CEC cu dobânda si câştiguri nr. x/09.07.1990, având sold in anul 1990 in valoare de 5000 RON.

c) D. în calitate de moştenitoare a tătălui defunct G., conform certificatului de moştenitor nr. x/2014 eliberat de BNP H.

- Libretele CEC cu dobândă şi câştiguri în autoturisme nr. x emis la 12.03.1990, având sold în anul 2000 în valoare de 6219 RON, nr. x emis la 05.07.1990, având sold în anul 1994 în valoare de 5000,65 RON, nr. x emis la 05.07.1990, având sold în anul 1994 în valoare de 5000,65 RON, nr. x emis la 12.03.1990, având sold în anul 2000 în valoare de 6219 RON.

d) A.:

- Libretele CEC cu dobânda si câştiguri in autoturisme nr. x/20.09.1985, având sold in anul 2000 in valoare de 6219 RON; nr. x/13.03.1990, având sold in anul 2000 in valoare de 6219 RON; nr. x/13.03.1990, având sold in anul 2000 in valoare de 6219 RON; nr. x/14.11.1990, având sold in anul 2000 in valoare de 6219 RON; nr. x/14.11.1990, având sold in anul 2000 in valoare de 6219 RON.

e) C.:

- Libretele CEC cu dobânda si câştiguri in autoturisme nr. x/02.10.1981, având sold in anul 1997 in valoare de 5000 RON; nr. x/30.09.1983, având sold in anul 1997 in valoare de 5000 RON;

Prin sentinţa civilă nr. 2154 din 06 martie 2017, Judecătoria Ploieşti a respins acţiunea formulată de reclamanţii E., B., D., A. şi C. în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A. - Sucursala Ploieşti, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3783 din 13 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins apelul formulat de apelanţii - reclamanţi E., B., D., A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 2154 din 06 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în contradictoriu cu intimata - pârâtă F. S.A. - Sucursala Ploieşti, ca nefondat.

Împotriva deciziei sus-menţionate, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E.

Prin adresa din 17.05.2018, Tribunalul Prahova a înaintat dosarul cauzei în vederea soluţionării recursului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Prahova, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, prin raportare la dispoziţiile art. 100 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

Totodată, este de reţinut că prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi în consecinţă, a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Prahova revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Ploieşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 3783 din 13 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Ploieşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05.10.2018.