Juristic incompetence of cassation court for monetary claims under 1,000,000 RON; referral to Court of Appeal via analogy

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 447 din 10.03.2017 Judecătoria Zalău a respins excepţia lipsei de interes şi de obiect ridicate de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.3 teza a doua din contractul nr. x/12.02.2007 şi a pronunţat nulitatea acestei clauze cu consecinţa că dobânda contractuală curentă va fi, pe tot parcursul derulării contractului, de 5,9% pe an pentru contractul de credit nr. x/12.02.2007, în sensul în care dobânda variabilă să fie compusă din indicele Libor CHF calculat la 6 luni la care să se adauge o marjă fixă de 3,58% pe an fiind calculată de la data încheierii contractului.

De asemenea, instanţa a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 3.7 teza a doua din contractul nr. x/23.07.2008 şi pronunţă nulitatea acestei clauze, cu consecinţa că dobânda contractuală curentă va fi, pe tot parcursul derulării contractului, de 5,5% pe an pentru contractul de credit nr. x/23.07.2008, în sensul în care dobânda variabilă să fie compusă din indicele Libor CHF calculat la 6 luni la care să se adauge o marjă fixă de 2,57% pe an fiind calculată de la data încheierii contractului.

A fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele percepute în plus, cu titlu de dobândă, faţă de dobânda de 5,9% pe an şi 5.5% pe an, începând cu data încheierii contractelor, respectiv 12.02.2007 şi 23.07.2008, şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, precum şi dobânda legală aferentă, calculată la valoarea fiecărei sume percepute în plus de la data plăţii acestei sume până la data restituirii.

Au fost respinse pretenţiile reclamanţilor de constatare ca abuzive a clauzelor privitoare la acordarea comisionului de procesare şi de administrare, respectiv de emitere a unui nou grafic de rambursare, ca neîntemeiate şi au fost obligate pârâtele la plata sumei de 750 de RON reprezentând onorariul avocaţial către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât apelanţii-reclamanţi A. şi B. cât şi apelanta-pârâtă C. S.A.

Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, prin decizia nr. 1085 din 16 noiembrie 2017, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanţii A. şi B. şi pârâta C. S.A. împotriva hotărârii pronunţată în data de 26.05.2017 în dosar nr. x/2016 de lămurire a sentinţei civile nr. 447/10.03.2017 a Judecătoriei Zalău.

A respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 447/10.03.2017 a Judecătoriei Zalău pronunţată în dosar nr. x/2016, astfel cum a fost lămurită prin hotărârea din 26.05.2017 a Judecătoriei Zalău.

A admis în parte apelul formulat de reclamanţii A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 447/10.03.2017 a Judecătoriei Zalău astfel cum a fost lămurită prin hotărârea din 26.05.2017 a Judecătoriei Zalău, pe care o schimbă în parte în sensul că:

A admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.

A obligat pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 700 CHF la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând comisionul de procesare achitat şi la plata dobânzii legale aferente debitului de la data achitării comisionului şi până la data restituirii efective, actualizată cu indicele de inflaţie.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B. cât şi recurenta-pârâtă C. S.A.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj iar dosarul a fost trimis pe cale administrativă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursurilor declarate împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Sălaj, secţia Civilă revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursurilor, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1085/2017 din 16 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.09.2018.