Inadmissibility of appeal in labor dispute under Law 2/2013 bar on cassation for social security matters

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la data de 22.05.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea către reclamant a unei adeverinţe din care să rezulte că perioada 1.11.1990-28.02.1999 constituie vechime in munca în grupa a II a de muncă, iar in subsidiar, să se constate că perioada 01.11.1990-28.02.1999 reprezintă vechime în muncă în grupa a II a de muncă.

Prin sentinţa civilă 1503/PI/20.10.2017 Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia civilă nr. 338/20.03.2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 2 mai 2018.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 28 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 2 iulie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La data de 18 iulie 2018 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de intimată, prin care aceasta susţine că este de acord cu raportul întocmit, recursul declarat în cauză fiind inadmisibil.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 4 octombrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 338 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1503/20.10.2017 a Tribunalului Timiş, prin care s-a respins acţiunea formulată de acesta, având ca obiect un litigiu de muncă.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ. prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 338 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect un litigiu de muncă, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza supusă analizei, natura pretenţiei dedusă judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se circumscrie dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că, hotărârea Curţii de apel nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 338 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.10.2018.