Inadmissibility of cassation in labor disputes under Law No. 2/2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâta B. S.R.L., anularea deciziei nr. x/05.09.2016 emisă de către pârâtă, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri cu titlu de salariu, cu dobânda legală aferentă, pe perioada cuprinsă între data încetării contractului individual de muncă 05.09.2016 şi reintegrarea efectivă, precum şi la plata sumei de 50.000 de RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 1114/27.09.2017, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a respins acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia civilă nr. 308/27.03.2018 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 mai 2018.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 28 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 2 iulie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 4 octombrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 308 din 27 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1114/27.09.2017 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, prin care s-a respins acţiunea formulată de acesta, având ca obiect principal anularea deciziei nr. x/05.09.2016 emisă de către pârâtă, precum şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ. prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 308 din 27 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, având ca obiect un litigiu de muncă, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza supusă analizei, natura pretenţiei dedusă judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se circumscrie dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că, hotărârea Curţii de apel nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 308 din 27 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.10.2018.