Territorial Jurisdiction for Partition of Inherited Property: Exclusive Competence of Last Domicile Court Under Succession Indivision

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lieşti la data de 19 decembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1143 C. civ., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., ieşirea din indiviziune cu privire la mai multe suprafeţe de teren, respectiv: suprafaţa de 4800 mp teren arabil extravilan, 45000 mp teren arabil extravilan şi 5100 mp teren arabil extravilan.

Prin sentinţa nr. 343 din 3 aprilie 2018 Judecătoria Lieşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, reţinând că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la mai multe suprafeţe de teren ce au aparţinut defunctelor E. şi F., părţile fiind moştenitorii acestora, conform certificatelor de moştenitor ataşate.

Potrivit art. 118 C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia. Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

Din certificatele de deces ataşate la fila x, a rezultat că ultimul domiciliu al defunctei F. a fost în Bucureşti, iar ultimul domiciliu al defunctei E. a fost în Bucureşti.

Instanţa a mai reţinut că art. 117 alin. (3) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Prin sentinţa nr. 7580 din 15 iunie 2018 Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a reţinut că cele trei suprafeţe în raport de care s-a solicitat ieşirea din indiviziune au făcut obiectul titlurilor de proprietate nr. x/25.02.1998, nr. y/02.11.2001 şi nr. z/01.11.2001 emise de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Galaţi.

Cele trei titluri au fost emise pe numele defunctelor E. şi F. în calitate de moştenitoare ale defunctului G., care era decedat încă din data de 06.03.1974.

În acest context, starea de indiviziune nu a rezultat din succesiune, ci chiar din titlul de proprietate, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul".

Faţă de acest text legal, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la locul situării bunurilor imobile, respectiv Judecătoria Lieşti.

În acest context, în măsura în care s-ar considera că în cauza de faţă starea de indiviziune rezultă din succesiune, trebuie avute în vedere nu numai ultimele domicilii ale defunctelor E. şi F. ci şi ultimul domiciliu al defunctului G., întrucât E. şi F. au dobândit bunurile direct în indiviziune, în calitate de moştenitoare ale acestuia. Conform certificatului de deces, G. a avut ultimul domiciliu în Lieşti, judeţul Galaţi.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, pentru argumentele ce urmează:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moştenirii, adică după desăvârşirea împărţelii între moştenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competenţă teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moştenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. 3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea a contrario a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 din acelaşi cod, în considerarea izvorului acestei modalităţi a dreptului de proprietate (moştenirea).

Ca atare, criteriul de determinare a competenţei teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului (art. 118 alin. (1) C. proc. civ.).

În cauză, starea de indiviziune nu rezultă din titlurile de proprietate invocate de către reclamant în cererea de chemare în judecată, ci din calitatea de comoştenitori a părţilor litigante. Aceasta întrucât, ulterior emiterii titlurilor de proprietate, a intervenit decesul persoanelor pe numele cărora au fost eliberate, aşa încât a luat naştere o stare de indiviziune succesorală (în certificatele de moştenitor emise fiind menţionaţi succesorii şi cotele ce le revin).

A rezultat aşadar, că la momentul învestirii instanţei părţile nu se aflau într-o indiviziune dată de reconstituirea dreptului conform Legii nr. 18/1991, ci într-o indiviziune determinată de decesul celor două autoare, urmată de dezbaterea succesiunii (prin stabilirea calităţii de moştenitor şi a cotelor succesorale).

Nu poate fi reţinut ca ultim domiciliu al defunctului şi deci, criteriu de determinare a competenţei, cel avut de G., întrucât pe de o parte, acesta era decedat la data emiterii titlurilor de proprietate eliberate direct pe numele succesoarelor E. şi F., iar pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat deja, cauza prezentă a indiviziunii părţilor este dată de moştenirea faţă de defunctele E. şi F., iar nu de reconstituirea dreptului de proprietate pe numele acestora (modificându-se, prin succesiunea evenimentelor, izvorul indiviziunii).

Ca atare, devin incidente prevederile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

Cum domiciliul uneia dintre defuncte se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, iar textul legal se referă la instanţa "ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi", competenţa aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03.10.2018.