Jurisdiction for judicial interdiction fixed by domicile at filing, not subsequent residence

Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Braşov sub n nr. x/2017, petenta A. a solicitat punerea sub interdicţie a intimatului B. şi numirea sa ca tutore pentru aceasta.

Prin sentinţa nr. 3607 din 11 aprilie 2018 Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ, reţinând că, potrivit art. 936 C. proc. civ. cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul, iar potrivit art. 114 alin. (1) din acelaşi cod dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Or, potrivit susţinerilor petentei, care se coroborează cu cele constatate cu ocazia efectuării referatului de anchetă socială, intimatul locuieşte în prezent în judeţul Neamţ.

Prin sentinţa nr. 88 din 6 iunie 2018 Judecătoria Târgu Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Târgu Neamţ a reţinut că dispoziţiile art. 936 din C. proc. civ. instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. De asemenea, art. 91 din acelaşi act normativ prevede că dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Din datele cuprinse în cartea de identitate a intimatului rezultă că domiciliul acestuia, la data introducerii cererii de chemare în judecată (22.11.2017), este în localitatea Codlea, judeţul Braşov, situaţie faţă de care nu prezintă relevanţă în cauză faptul că după introducerea cererii de chemare în judecată, intimatul a locuit în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Târgu Neamţ, în comuna Brusturi.

Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută prin raportare la data formulării acţiunii, respectiv 22.11.2017, şi prin luarea în considerare a domiciliului intimatului la acel moment, dovedit potrivit menţiunilor din cartea sa de identitate, iar nu prin raportare la adresa la care locuieşte în fapt intimatul ulterior introducerii cererii la instanţă, chiar dacă ar interveni modificări în ceea ce priveşte domiciliul intimatului în cauză, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 107 alin. (2) din C. proc. civ., care prevăd că instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru argumentele ce urmează:

Potrivit art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul".

Textul legal instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, respectiv o normă de ordine publică, întrucât priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu şi relevanţei juridice în legătură cu modificarea acestuia pe parcursul procesului.

Astfel, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". De asemenea, art. 91 din acelaşi Cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate."

La data introducerii cererii de chemare în judecată (22.11.2017), domiciliul numitului B. (persoana faţă de care s-a solicitat punerea sub interdicţie) era în localitatea Codlea, judeţul Braşov, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov.

În cauză nu are importanţă, în stabilirea competenţei, împrejurarea că ulterior, intimatul a avut o altă locuinţă în fapt, întrucât ceea ce interesează, sub aspect procedural, este domiciliul de la data învestirii instanţei, fiind fără relevanţă modificarea care ar interveni ulterior acestui moment.

Aceasta, întrucât dispoziţiile art. 936 C. proc. civ., ca dispoziţii exprese şi speciale în materie, se coroborează cu norma generală prevăzută de art. 107 alin. (2) din acelaşi cod, potrivit căreia "Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoare Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03.10.2018.