Correction of material error in final restitution judgment refused as impermissible expansion of dispositive

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 261 din 19 septembrie 2003, Tribunalul Argeş, secţia Civilă, a admis contestaţia formulată de A., B. şi C., în contradictoriu cu D. şi Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A anulat decizia nr. 729 din 29.03.2002 emisă de intimata S. C. pen.V.V. - D. şi a dispus restituirea în natură a imobilului compus din construcţia "x" şi terenul aferent de 2950 m.p. situat în judeţ Argeş.

Hotărârea a rămas definitivă, prin decizia nr. 30/A din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabilă prin decizia nr. 6859/19.09.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Civilă, prin care s-a respins recursul declarat în cauză.

La data de 26.07.2017, petenţii A., B. şi C. au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 261/19.09.2003 a Tribunalului Argeş, în dosarul nr. x/2002.

În motivarea cererii, se arată că prin acţiunea ce face obiectul dosarului de mai sus reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu D. anularea deciziei nr. 720/29.03.2002 pentru soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură a imobilului ce a aparţinut autorului lor E.

Or, se arată, dintr-o eroare în dispozitivul hotărârii s-a menţionat restituirea în natură a construcţiei x fără a se menţiona toate clădirile identificate pe teren, respectiv clădirile anexă care i-au aparţinut autorului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 422 din 15 noiembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă, a respins cererea, reţinând în esenţă că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., întrucât în cauză nu este vorba despre erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau erori de calcul ce pot fi îndreptate la cerere.

Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, care, prin decizia nr. 1095 din 13 aprilie 2018, a respins ca nefondat apelul petenţilor, reţinând că hotărârea nu este afectată printr-o eroare materială ce s-ar fi strecurat în menţionarea obiectivului asupra căruia instanţa s-a pronunţat, aptă a fi remediată în condiţiile art. 281 din C. proc. civ.

În cauză, au declarat recurs în termen legal, reclamanţii A., B. şi C. care, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, critică hotărârea dată în apel, după cum urmează:

- instanţa de control judiciar a reţinut greşit că ceea ce s-a restituit în natură a fost doar construcţia ce poartă denumirea de "x" în condiţiile în care acţiunea a fost admisă, în integralitate.

- nu există niciun indiciu, nici în considerentele hotărârii şi nici în dispozitiv, în sensul că Tribunalul Argeş s-ar fi raportat doar la construcţia "x" ce ocupă suprafaţa de 130 m.p.

- atâta vreme cât, în completarea raportului de expertiză tehnică judiciară, expertul reţine că toate construcţiile identificate pe teren au făcut parte din "obiectivul vânzării" cuprinsă în actul de vânzare-cumpărare nr. x din 10 martie 1937 al autorului reclamanţilor, nu se poate susţine în mod legal de către instanţa de apel, că doar construcţia "x" trebuia restituită în natură.

- eroarea semnalată de recurenţi, priveşte identificarea corectă a imobilului cu privire la care poartă obiectul pricinii, astfel cum acesta apare menţionat în cererea de chemare în judecată şi poate fi încadrat cu uşurinţă în ipotezele prevăzute exemplificativ, de art. 281 C. proc. civ.

Astfel, se conchide, eroarea materială nu presupune identificarea doar a unei greşeli de scriere, ci şi a unei greşeli referitoare la corecta descriere a unui imobil, instanţa de apel dând o interpretare greşită prevederilor art. 281 C. proc. civ.

Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 281 (1) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil litigiului, text pe care s-a fundamentat demersul judiciar, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Ca atare, pentru remedierea greşelilor la care dispoziţiile mai sus citate se referă, legea a reglementat o procedură specială, prin intermediul căreia pot fi corijate numai greşelile la care textul face trimitere, exemplificativ, precum şi "orice alte greşeli materiale".

Atât în doctrină cât şi în practica judiciară s-a reţinut că sintagma "eroare materială" este folosită de legiuitor spre a remedia acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.

În consecinţă, pe calea procedurii reglementate de art. 281 C. proc. civ., text care trebuie interpretat în mod restrictiv, nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac.

Tot astfel, pentru consideraţii similare, în procedura rectificării greşelilor materiale, nu se poate modifica dispozitivul hotărârii, în sensul ca acesta să se refere la un imobil mai mare, sau la mai multe imobile decât cele solicitate prin acţiunea principală, jurisprudenţa statuând constant că, în temeiul art. 281 C. proc. civ. - 1865, nu se poate proceda la completarea dispozitivului sau lămurirea înţelesului acestuia.

Aşa fiind, textul pe care s-a fundamentat demersul judiciar, îşi găseşte aplicare numai în ipoteza greşelilor materiale iar nu şi a celor de fond.

Or, în cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, obiectul cererii de chemare în judecată l-a format construcţia compusă din două corpuri de clădire cu câte 4 camere şi dependinţe, prin sentinţă, instanţa de fond apreciind că se impune restituirea în natură a imobilului denumit "x" şi a terenului aferent, astfel cum a fost identificată de expert.

În completarea la raportul de expertiză, la care recurenţii fac trimitere, se reţine fără echivoc că potrivit actului de vânzare-cumpărare, imobilul denumit "x" are o suprafaţă de 130 m.p., în vreme ce construcţia anexă are o suprafaţă de 250 m.p.

Reclamanţii nu au atacat sentinţa, soluţia fiind menţinută urmare promovării căilor de atac, doar de către Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, hotărârea dată de prima instanţă rămânând definitivă prin decizia nr. 30A/15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, menţinută prin decizia nr. 6859 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a respins recursul.

Aşa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite exigenţele art. 281 (1) din C. proc. civ. de la 1865, prin demersul iniţiat reclamanţii urmărind de fapt să îndrepte pretinse greşeli de judecată, ceea ce nu se putea realiza decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 1095 din data de 13 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.10.2018.