Restoration to time limit rejected; revision against final restitution ruling time-barred, filing one month after pronouncement perempted.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the application for restoration to the time limit and dismissed as time-barred the application for revision filed against the final appellate decision that had upheld the dismissal of the claimant's action seeking annulment of restitution denial orders issued under Law No. 10/2001; the lower courts had rejected the claim for lack of interest and ordered the claimant to pay costs. The revision was based on alleged contradiction with a prior Supreme Court decision under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code, but it was filed after the one-month deadline, which runs from the date the last challenged decision became final (the date of its pronouncement, 24 April 2018), not from when the party learned of its reasoning; the Court held that lack of knowledge of the reasoning did not constitute a justified ground for restoration, as revision based on contradictory judgments concerns new circumstances independent of the challenged decision's reasoning, and applied the forfeiture sanction under Article 185(1). Costs sought by the respondent were denied for lack of proof.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 634 alin. (2) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, Art. 185 alin. (1) C. proc. civ; Restoration to time limit rejected; revision against final restitution ruling time-barred, filing one month after pronouncement perempted: 10/2001; the lower courts had rejected the claim for lack of interest and ordered the claimant to pay costs. The revision was based on alleged contradiction with a prior Supreme Court decision under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code, but it was filed after the one-month deadline, which runs from the date the last challenged decision became final (the date of its pronouncement, 24 April 2018), not from when the party learned of its reasoning; the Court held that lack of knowledge of the reasoning did not constitute a justified ground for restoration, as revision based on contradictory judgments concerns new circumstances independent of the challenged decision's reasoning, and applied the forfeiture sanction under Article 185(1). Costs sought by the respondent were denied for lack of proof.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied in the dispositive to impose the sanction of forfeiture (decădere) for the late filing of the revision request.
The provision establishing the one-month deadline for revision on grounds of conflicting judgments, which was missed, leading to the dismissal as tardive.
Full text
Asupra cererii de faţă, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi B. a solicitat anularea dispoziţiilor nr. 19516/18.04.2016 şi nr. 19517/18.04.2016 emise de către pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 10.01.2017 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 227/14.02.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate prin întâmpinare de către pârâta B., a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, excepţie invocată prin întâmpinare de către pârâta B. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General şi B., ca lipsită de interes. Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâta B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 481A/24.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărâre ce are caracter defintiv.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 iunie 2018, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 481A/24.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, susţinând că aceasta este potrivnică deciziei civile nr. 3742/1.11.2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, pronunţată în dosar nr. x/2000.
Prin aceeaşi cerere, revizuenta a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, susţinând că hotărârea i-a fost comunicată imediat după împlinirea termenului de o lună de la pronunţare.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire, precum şi obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 20 septembrie 2018, instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţiile invocate prin întâmpinare.
Examinând cererea de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed.
Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 481A/24.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuenta susţinând că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 3742/1.11.2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, pronunţată în dosar nr. x/2000.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În speţă, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 481A/24.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre care are caracter definitiv, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.
În raport de data pronunţării hotărârii supusă revizuirii, care este şi data rămânerii sale definitive - 24 aprilie 2018, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise pentru termenele statornicite pe luni de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 24 mai 2018.
Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 20 iunie 2018 (data expedierii prin poştă), astfel cum rezultă din plicul aflat la dosar .
Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.
Nu poate fi primită cererea de repunere în termen formulată de revizuentă.
Astfel, art. 186 alin. (1) C. proc. civ. prevede:
"Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."
În sensul acestor dispoziţii legale, "motivele temeinic jusitificate" trebuie să fie obiective, care nu puteau fi prevăzute şi nici depăşite de partea care le invocă.
În cauza dedusă judecăţii, susţinerea revizuentei în sensul că motivarea hotărârii împotriva căreia a formulat cererea de revizuire i-a fost comunicată după împlinirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ., nu poate constitui un motiv temeinic justificat, în sensul dispoziţiei legale enunţate.
Stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum curgerea termenului de la momentul pronunţării, cum este în cazul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri.
În speţă, conform dispoziţiilor art. 511 pct. 8 cu referire la art. 634 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunţării acesteia.
Ca atare, termenul de o lună în care se poate formula cererea de revizuire este socotit, în speţă, de la momentul pronunţării hotărârii atacate, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele acestei hotărâri, acest fapt nefiind de natură a încălca sau restrânge vreun drept procesual al părţii, întrucât hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului.
Aşa fiind, susţinerea revizuentei în sensul că nu a putut formula cererea de revizuire întrucât nu a cunoscut motivarea hotărârii atacate contravine intenţiei legiuitorului şi nu poate fi primită.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea cererii de repunere în termen, precum şi respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata B. prin întâmpinarea formulată în cauză, având în vedere că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termen formulată de revizuenta A.
Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată de intimata B.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 481 A din 24 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de revizuenta A.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata B.
Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.