Land restitution claim barred from recourse by sub-threshold value under transitional tax law provisions

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 26.02.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei să dispună restituirea/retrocedarea terenului în suprafaţă de 313 mp. din cel în suprafaţă de 1764 mp. expropriat în baza decretului de expropriere nr. 442/1982 identificat la data exproprierii în CF x Bistriţa nr. top x, în suprafaţă totală de 2604 mp. şi în prezent înscris în CF x Bistriţa nr. top x şi întabularea celor 313 mp. în cartea funciară pe numele reclamantei.

Prin precizarea de acţiune, reclamanta a solicitat în plus faţă de cererea iniţială, obligarea pârâtului să recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra porţiunii de teren de 313 mp din cei 1206 mp înscrişi în CF actual x Bistriţa nr. top x şi intabularea acestei suprafeţe de 313 mp. pe numele reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 561/F din 11.04.2017 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi pe decizia în interesul Legii nr. 33/2008 invocate de pârâtul Statul Român; s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei de a solicita restituirea terenului pe calea dreptului comun invocată de pârâtul Statul Român; s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă întemeiată pe dispoziţiile art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 33/1994, formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud; s-a admis în parte acţiunea civilă formulată pe calea dreptului comun de reclamanta A. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud şi în consecinţă: s-a constatat că exproprierea a vizat efectiv numai suprafaţa de 1451 mp din terenul înscris în cf x Bistriţa top x, terenul de 313 mp rămânând mai departe în proprietatea foştilor titulari B. şi C. şi s-a dispus înscrierea pe numele defuncţilor B. şi C. a dreptului de proprietate asupra terenului de 313 mp, în prezent identificat în cf x Bistriţa topografic x şi x, materializat în lucrarea de expertiză în perimetrul x din schiţa de la fila x, parte integrantă din lucrarea de expertiză şi din hotărâre; s-au respins ca neîntemeiate cererile reclamantei de obligare a pârâtului să recunoască direct în favoarea reclamantei dreptul de proprietate asupra terenului de 313 mp. mai sus identificat şi de înscriere a acestuia pe numele său.

Împotriva acestei sentinţe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în numele Ministerului Finanţelor Pubice ca reprezentant al Statului Român a formulat apel, solicitând instanţei schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a acţiunii reclamantei formulată pe calea dreptului comun, deci şi constatarea că exproprierea a vizat efectiv numai suprafaţa de 1.451 mp. din terenul înscris în CF x Bistriţa, nr. top x, terenul de 313 mp. rămânând mai departe în proprietatea foştilor titulari B. şi C. De asemenea, s-a solicitat respingerea petitului privind înscrierea pe numele defuncţilor B. şi C. a dreptului de proprietate asupra terenului de 313 mp., în prezent identificat în CF x Bistriţa topografic x şi y.

La data de 04.07.2017, reclamanta A. a formulat apel incident şi întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de pârât ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată şi admiterea propriului apel incident, în sensul schimbării sentinţei instanţei de fond sub aspectul temeiului juridic al admiterii acţiunii şi menţinând dispoziţia de admitere a acţiunii, să se înlăture considerentele respingerii acţiunii în temeiul prevederilor art. 35 şi 36 din Legea nr. 33/1994, cu consecinţa admiterii acţiunii sale în baza acestui temei legal şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

Prin decizia civilă nr. 352/A din 3 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins apelul incident declarat de reclamanta A. şi s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Pubice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 561/F din 11.04.2017 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a schimbat-o în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, fiind respinsă cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27.11.2017 şi repartizat completului CF11.

Prin rezoluţia din 28 noiembrie 2017 a fost dispusă comunicarea cererii de recurs către intimaţi. Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în numele Ministerului Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, a depus întâmpinare, în termen legal, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, arătând, de asemenea, că criticile formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului.

Prin rezoluţia din data de 12 martie 2018 s-a fixat termen pentru analiza admisibilităţii, în principiu, a recursului la data de 29 martie 2018, în complet de filtru.

Prin încheierea camerei de consiliu din 29 martie 2018, completul de filtru a dispus suspendarea judecăţii admisibilităţii în principiu a recursului, în raport de dispoziţiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 09 iulie 2018 s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 27 septembrie 2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de decizia nr. 52/18.06.2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, să dispună restituirea/retrocedarea terenului în suprafaţă de 313 mp. din cel în suprafaţă de 1764 mp. expropriat în baza decretului de expropriere nr. 442/1982 identificat la data exproprierii în CF x Bistriţa nr. top x, în suprafaţă totală de 2604 mp. şi în prezent înscris în CF x Bistriţa nr. top x şi întabularea celor 313 mp. în cartea funciară pe numele reclamantei.

Prin precizarea de acţiune, reclamanta a solicitat în plus faţă de cererea iniţială, obligarea pârâtului să recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra porţiunii de teren de 313 mp din cei 1206 mp înscrişi în CF actual x Bistriţa nr. top x şi intabularea acestei suprafeţe de 313 mp. pe numele reclamantei.

Din precizarea depusă la dosarul de fond, precum şi din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local nr. x din 08.03.2016 aflate la filele x rezultă că valoarea impozabilă a terenului în litigiu este de 7.042,50 RON.

Aşadar, această acţiune este una patrimonială, evaluabilă în bani, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 104 şi ale art. 98 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. rezultând că pretenţiile reclamantei sunt sub 1.000.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.:"(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi".

Se reţine astfel că valoarea obiectului litigiului are relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigii evaluabile în bani.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"

În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.’’

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"

Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 26.02.2016, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În acest sens, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a decis:

"

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanţe.

În consecinţă, în raport de decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, hotărârea recurată fiind supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Aşa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii, decizia instanţei de apel, atacată cu recurs, a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 RON, care deschide calea de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în speţă.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 352/A din data de 3 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.