Cassation inadmissibility for claims under 1,000,000 RON due to non-retroactivity of constitutional ruling on appeal thresholds

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/2016 la data de 02.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj, Penitenciarul Tg-Jiu, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 100.000 Euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit în perioada 07.09.2012-04.07.2013 şi 07.09.2012-03.02.2016, când s-a aflat în arestul IPJ Gorj, în Penitenciarul Tg-Jiu şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, beneficiind de condiţii inumane şi degradante de detenţie şi, respectiv, de arest.

Prin sentinţa civilă nr. 52 din data de 24 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul IPJ Gorj cu sediul în judeţul Gorj şi, în consecinţă:

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva acestui pârât ca fiind prescrisă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei şi în consecinţă a rrespins acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

A admis în parte acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Tg-Jiu, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

A obligat pârâtul Penitenciarul Tg-Jiu, în solidar cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, să plătească reclamantului suma de 1000 RON, cu titlul de daune morale.

A obligat pârâtul Penitenciarul de Maximă Siguiranţă Craiova, în solidar cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, să plătească reclamantului suma de 5000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 3395 din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A. şi de pârâţii Penitenciarul Tg-Jiu, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Penitenciarul Tg-Jiu, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Motivele de recurs formulate de pârâţii Penitenciarul Tg-Jiu şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor au fost încadrate în prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar cele formulate de pârâtul Penitenciarul Craiova au fost încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 9 februarie 2018 şi repartizat aleatoriu completului de filtru CF11.

Prin rezoluţia din 13 februarie 2018 a fost dispusă comunicarea cererii de recurs formulată de către pârâtul Penitenciarul Tg-Jiu către celelalte părţi litigante, iar prin rezoluţia instanţei supreme din data de 15 februarie 2018, urmare a înregistrării ulterioare a recursurilor declarate de pârâţii Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, faţă de adresa de înaintare emisă de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus şi comunicarea motivelor acestora, cu menţiunea de a se depune întâmpinări.

Pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a depus întâmpinare la recursurile formulate de pârâţii Penitenciarul Tg-Jiu şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, solicitând admiterea acestora, precum şi judecata cauzei în lipsă.

Reclamantul A. a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză, solicitând respingerea acestora.

Pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi reclamantul A. au depus răspuns la întâmpinări.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor s-a reţinut că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului

Prin rezoluţia din data de 2 iulie 2018 s-a fixat termen pentru analiza admisibilităţii, în principiu, a recursurilor la data de 27 septembrie 2018, în complet de filtru.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursurilor, faţă de decizia nr. 52/18.06.2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj, Penitenciarul Tg-Jiu, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 100.000 Euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit în perioada 07.09.2012-04.07.2013 şi 07.09.2012-03.02.2016, când s-a aflat în arestul IPJ Gorj, în Penitenciarul Tg-Jiu şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, beneficiind de condiţii inumane şi degradante de detenţie şi, respectiv, de arest.

Această acţiune este una patrimonială, evaluabilă în bani, pretenţiile reclamantului fiind sub 1.000.000 RON (100.000 Euro).

Potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.:"(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi".

Se reţine astfel că valoarea obiectului litigiului are relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigii evaluabile în bani.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.’’

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 02 iunie 2016, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În acest sens, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a decis:

"

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanţe.

În consecinţă, în raport de decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, hotărârea recurată fiind supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Aşa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii, decizia instanţei de apel, atacată cu recurs, a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 RON, care deschide calea de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile exercitate în speţă.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Tg. Jiu şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova împotriva deciziei nr. 3395 din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.