Jurisdiction for authorized forced execution when debtor and creditor domiciles are abroad: application of bailiff's office location rule

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. x/2018 la data de 27.04.2018, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. (fosta C.) împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 23.05.2008, în vederea recuperării creanţei rezultate din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

În motivare, petentul a invocat dispoziţiile art. 666 C. proc. civ., arătând că executarea silită a început la cererea creditorului B., întrucât debitorul D. nu şi-a executat de bunăvoie obligaţiile stabilite în titlul executoriu menţionat.

Prin sentinţa civilă nr. 4506/07.05.2018, Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2.

În motivare s-a reţinut că debitorul D. nu are domiciliul stabilit în România, fiind cetăţean român cu domiciliul stabilit în Statele Unite ale Americii, începând cu data de 26.03.2018, conform verificării DEPABD efectuate din oficiu de către instanţă, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul ales al creditoarei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 21.05.2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 5481/24.05.2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că, în speţă, nici domiciliul debitorului, nici sediul creditorului nu se află în ţară, astfel că devine incidentă teza finală a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, respectiv Judecătoria Braşov.

Referitor la aspectele reţinute de Judecătoria Braşov prin sentinţa de declinare a cauzei, instanţa arată că reprezentantul creditorului şi nu creditorul îşi are sediul în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 2. Potrivit art. 651 C. proc. civ., competenţa se stabileşte însă în funcţie de sediul creditorului, iar nu în raport de sediul reprezentantului acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov s-a solicitat încuviinţarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. (fosta C.) împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 23.05.2008, în vederea recuperării creanţei rezultate din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

Potrivit prevederilor art. 666 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În speţă, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că debitorul are domiciliul stabilit în Statele Unite ale Americii, începând cu data de 26.03.2018, iar creditoarea B. are sediul în Elveţia, astfel că devine incidentă ultima teză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Sediul creditoarei reprezintă acel element de identificare a persoanei juridice şi nu domiciliul ales la care o persoană solicită să îi fie comunicate actele de procedură.

De asemenea, este de reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 227 alin. (1) din Noul C. civ., "sediul unei persoane juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului".

Chiar dacă creditoarea şi-a indicat un domiciliu procesual ales, în vederea comunicării actelor de procedură, pe raza sectorului 2 al municipiului Bucureşti, respectiv la sediul reprezentantului său - E. S.A., acest domiciliu nu poate atrage competenţa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere sediul stabil şi efectiv al debitorului/creditorului.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, respectiv Judecătoria Braşov

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.