Jurisdiction for judicial authorization of forced execution of execution costs: domicile of the specific debtor in the enforcement request
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the District Court of Bucharest Sector 1 is competent to hear the case, overturning the lower court's declination of jurisdiction to Oradea. The dispute arose when a judicial bailiff filed a request for approval of forced execution against a bank (the original creditor in an underlying credit card contract) to recover unpaid execution fees, arguing the bank owed the costs after the debt had been assigned to a third party; the District Court of Sector 1 initially declined jurisdiction based on the domicile of the original debtor (located in Oradea), while the Oradea Court declined jurisdiction based on the domicile of the bank (located in Bucharest), creating the conflict. Relying on Article 651(1) and 651(3) of the Civil Procedure Code, the Supreme Court determined that jurisdiction for execution-related incidents is strictly tied to the domicile or headquarters of the party identified as the debtor in the current enforcement proceeding. Since the bailiff specifically targeted the bank as the debtor for the execution fees, the court held that the "defendant" in this new procedural instance was the bank, not the original consumer, thereby restoring jurisdiction to the court where the bank is headquartered.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 C. proc. civ, art. 670 alin. (2) C. proc. civ, art. 666 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction for judicial authorization of forced execution of execution costs: domicile of the specific debtor in the enforcement request: The dispute arose when a judicial bailiff filed a request for approval of forced execution against a bank (the original creditor in an underlying credit card contract) to recover unpaid execution fees, arguing the bank owed the costs after the debt had been assigned to a third party; the District Court of Sector 1 initially declined jurisdiction based on the domicile of the original debtor (located in Oradea), while the Oradea Court declined jurisdiction based on the domicile of the bank (located in Bucharest), creating the conflict. Relying on Article 651(1) and 651(3) of the Civil Procedure Code, the Supreme Court determined that jurisdiction for execution-related incidents is strictly tied to the domicile or headquarters of the party identified as the debtor in the current enforcement proceeding. Since the bailiff specifically targeted the bank as the debtor for the execution fees, the court held that the "defendant" in this new procedural instance was the bank, not the original consumer, thereby restoring jurisdiction to the court where the bank is headquartered.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the Supreme Court to resolve the negative conflict of jurisdiction by issuing a regulatory decision.
Substantive ground for determining that the competent court is the one where the debtor's headquarters is located, thus assigning jurisdiction to the District Court of Sector 1 Bucharest.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 02.05.2018 cu nr. x/2018, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de cheltuieli nr. x/E/2013, împotriva creditoarei B.
Petentul a învederat că, în dosarul execuţional nr. x/2013, creditoarea B. a pornit procedura de executare silită împotriva debitorului său C., cu domiciliul în Oradea, în baza contractului de card de credit nr. 20/26.08.2010, iar ulterior încuviinţării executării silite, la data de 11.09.2017, creditoarea B. a cesionat creanţa către creditorul cesionar D.(Luxembourg) S.A.
S-a susţinut că, prin raportare la dispoziţiile C. proc. civ. în ceea ce priveşte cesionarea creanţelor, creditoarea B. avea obligaţia ca, imediat, din suma rezultată a vânzării creanţei sale, să lichideze cheltuielile de executare în ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc în sumă de 319,22 RON, iar raportându-ne la rangul creanţelor cu precădere, creditoarea cedentă a încasat şi onorariul executorului judecătoresc.
Prin sentinţa nr. 2865/09.05.2018 din dosarul cu nr. x/2018 Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a dispus declinarea soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite formulate de B.E.j. A. către Judecătoria Oradea, raportat la domiciliul debitorului C.
În motivarea acestei sentinţe s-au reţinut, în esenţă, că sediul debitorului se află în Oradea, iar în raport de dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine Judecătoriei Oradea.
S-a mai reţinut că nu rezultă din actele dosarului că ar fi operat cesiunea de creanţă, nici împrejurarea că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor ar fi cunoscut de creditoare. Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost încheiat anterior presupusei cesiuni de creanţă din 11.09.2013, ceea ce conduce la concluzia că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 670 alin. (2) C. proc. civ., respectiv suportarea cheltuielilor de executare de către debitorul care are domiciliul în municipiul Oradea, pentru că nu se află la dosar nicio cerere de renunţare la executare silită din partea creditoarei, ori vreun alt motiv care să conducă la pierderea caracterului de titlu executoriu al contractului de card de credit a cărui executare a fost încuviinţată de Judecătoria Oradea.
În cuprinsul încheierii nr. 340 din 09.09.2013, executorul judecătoresc menţionează că la data de 01.08.2013, când a fost formulată de creditoare cerere de executare silită, creditoarea a avansat suma de 279 RON cu titlu de avans la începutul executării, astfel că diferenţa de 319,22 RON (186,38 RON reprezentând onorariu executor judecătoresc şi 132,84 RON cheltuieli de executare), reprezintă cheltuieli care trebuie recuperate de la debitor pe măsura încasării creanţei.
Având în vedere faptul că sediul debitorului se află în Oradea, instanţa a constat faptul că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze prezenta cerere.
Judecătoria Oradea, prin sentinţa civilă nr. 3421 din 30.05.2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la instanţa supremă, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că, deşi B. deţine calitatea de creditor în dosarul execuţional nr. x/2013 în care executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 340/09.09.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, petentul BEJ A. a solicitat faţă de aceasta încuviinţarea executării silite, invocând faptul că acesteia îi revine obligaţia de a achita cheltuielile de executare.
Astfel, în raportul juridic obligaţional invocat de către petent, în temeiul căruia solicită încuviinţarea executării silite, calitatea de debitor o deţine B., care are sediul social în Bucureşti, motiv pentru care, judecătoria competentă material şi teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite formulate de către petentul B.E.J. A. este Judecătoria Sector 1 Bucureşti
Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ. executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare.
Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Din perspectiva textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite aparţine, în speţă, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit.
În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 02.05.2018, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea nr. 340/09.09.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, emisă în dosarul execuţional nr. x/2013
Din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite formulată de către petentul B.E.J. A., rezultă că acesta s-a îndreptat împotriva debitoarei B., pentru recuperarea cheltuielilor de executare, chiar dacă iniţial B., în cadrul dosarul execuţional nr. x/2013, a deţinut calitatea de creditor faţă de debitorul C., dosar deschis în urma cererii de executare silită formulate de B. împotriva C. în temeiul contractului de card credit nr. 20/26.08.2010.
Prin raportare la disp. art. 651 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite pendinte trebuie stabilită strict prin raportare la domiciliul/sediul debitorului arătat de petent, în cadrul noului raport juridic obligaţional invocat de acesta.
În consecinţă, având în vedere că petentul a înţeles să solicite executarea silită a B., apreciind că aceasta deţine calitatea de debitor pentru cheltuielile de executare efectuate în cadrul dosarului execuţional, instanţa nu poate schimba din oficiu subiectul procesual pasiv al raportului juridic invocat de către petent.
Având în vedere că sediul debitoarei B. se află în Bucureşti, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite formulate de către petentul B.E.J. A. este Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.