Negative jurisdictional conflict resolved: Craiova Court retained as competent for repayment claims post-annulment.

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 31.08.2017, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., a solicitat întoarcerea executării pornite în dosarul nr. x/2014 al D. şi E., în sensul obligării pârâtului A. la plata sumei de 5.487,47 RON, a pârâtei B. la plata sumei de 3.641,47 RON şi a pârâtului C. la plata sumei de 5.412,46 RON, sume reactualizate la data plăţii efective, plus dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011, calculate de la data de 27.11.2014 si pana la data plăţii efective în ceea ce priveşte cheltuielile de executare şi de la data de 06.01.2015 şi până la data plăţii efective în ceea ce priveşte debitele.

Prin sentinţa civilă nr. 3040/21.03.2018, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare s-a reţinut că instanţa de executare, competentă să soluţioneze şi cererile de întoarcere a executării silite este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare, iar în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia poate fi invocată şi de către instanţă, din oficiu.

Prin sentinţa civilă nr. 3449/2018 din 04.06.2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, această instanţă a reţinut că primul termen de judecată în dosarul Judecătoriei Craiova a fost la data de 10.01.2018, termen la care toate părţile au fost legal citate (cum rezultă din dovezile de la dosar Judecătoria Craiova), la acel termen instanţa declarându-se competentă general, material şi teritorial să judece cauza, încuviinţând şi probe, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanţa nu se mai putea dezînvesti ulterior.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepţiei, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 31.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., a solicitat întoarcerea executării pornite în dosarul nr. x/2014 al D. şi E., în sensul obligării pârâtului A. la plata sumei de 5.487,47 RON, a pârâtei B. la plata sumei de 3.641,47 RON şi a pârâtului C. la plata sumei de 5.412,46 RON, sume reactualizate la data plăţii efective, plus dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011, calculate de la data de 27.11.2014 si pana la data plăţii efective în ceea ce priveşte cheltuielile de executare şi de la data de 06.01.2015 şi până la data plăţii efective în ceea ce priveşte debitele.

Se reţine că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, aplicabile sunt dispoziţiile art. 723 şi 724 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, potrivit cu care competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite aparţine instanţei de executare.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Totodată, după cum s-a arătat, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. dispune că "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă litigiul ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În acelaşi timp, se reţine că textul art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, Judecătoria Craiova nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială până la "primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate" astfel încât soluţionarea cauzei a rămas dobândită în competenţa acestei instanţe.

Astfel, primul termen de judecată în dosarul Judecătoriei Craiova a fost la data de 10.01.2018, termen la care toate părţile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de la dosar Judecătoria Craiova, la acel termen instanţa declarându-se competentă general, material şi teritorial să judece cauza, încuviinţând şi probe, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen .

Se reţine că instanţa nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială la acest termen şi nu a acordat termen pentru depunerea de înscrisuri în vederea soluţionării acestei excepţii, conform art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Termenul de judecată din data de 10.01.2018 era momentul limită până la care Judecătoria Craiova putea invoca necompetenţa teritorială de ordine publică, neavând relevanţă în speţă că la următorul termen de judecată din data de 07.02.2018 a fost lipsă de procedură cu pârâţii şi că s-a acordat termen de judecată la data de 21.03.2018, când a fost invocată exceptia.

Aşadar, la termenul de judecată din data de 21.03.2018 această excepţie nu mai putea fi invocată din oficiu, după ce la primul termen din data de 10.01.2018 părţile fuseseră legal citate, prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. având caracter imperativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova, nu se mai putea dezînvesti de soluţionarea cauzei, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) raportate la art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus-arătate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.