Visitation-schedule dispute assigned to minor's-domicile court under exclusive-jurisdiction rule.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 10.11.2017, reclamanta A. a chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea programului de vizită încuviinţat de instanţă pârâtului, prin sentinţa civilă nr. 55/18.03.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosar nr. x/2016.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Caracal, prin sentinţa civilă nr. 253 din 13.02.2018 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., respectiv instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită. Întrucât minora locuieşte cu mama sa în judeţul Ilfov, iar Judecătoria Buftea este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul-persoană ocrotită, s-a apreciat că această ultimă instanţă este competentă teritorial.

Astfel învestită prin declinare, Judecătoria Buftea prin sentinţa civilă nr. 3743 din 20.06.2018 a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi pentru soluţionare.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că art. 114 C. proc. civ. nu trebuie interpretat extensiv, textul referindu-se doar la măsurile de ocrotire speciale-tutela, ocrotirea interzisului judecătoresc şi curatela.

C. civ. reglementează în Titlul III, capitolele I-IV ocrotirea persoanei fizice, prin măsuri de instituire a tutelei minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc şi curatela, în cazul minorului la art. 105 C. civ. făcându-se referire la măsuri speciale de ocrotire (în lipsa părinţilor).

Faptul că art. 106 alin. (1) C. civ. stabileşte că ocrotirea minorului se realizează, în principiu, prin părinţi reprezintă un argument în sprijinul interpretării că minorul care se bucură de ocrotirea părinţilor săi nu intră în categoria persoanelor ocrotite prin măsurile speciale prevăzute de C. civ. sau alte acte normative speciale.

A mai reţinut instanţa că cererea cu care a fost învestită în prezenta cauză nu are natura unei cereri vizând măsurile de ocrotire a persoanei fizice, tratate în Titlul III "Ocrotirea persoanei fizice" al Cărţii I "Despre persoane" din C. civ., astfel că dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. nu se aplică în toate cauzele care privesc copii minori, fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun, respectiv domiciliul pârâtului.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Buftea pentru considerentele ce succed:

Dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 C. proc. civ. şi cea din art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Articolul 114 din C. proc. civ. se referă la cereri care se soluţionează de către instanţele de tutelă şi de familie, iar conform art. 76 din Legea nr. 76/2012, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., acestei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.

Cum în alcătuirea noului C. civ. Titlul "Ocrotirea persoanei fizice" este cuprins in Cartea I "Despre persoane" (art. 104-186) s-ar fi putut presupune că intenţia legiuitorului a fost aceea de a cuprinde în sfera de aplicare a art. 114 doar a cererilor din acest titlu. Însă, o concluzie în această privinţă nu poate fi reţinută, decât după o analiză sistematică a dispoziţiilor legale care reglementează ocrotirea minorului prin părinţi. Astfel, potrivit art. 106 alin. (1) C. civ. "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Cu toate acestea, se constată că cererile sau măsurile privind ocrotirea minorului prin părinţi se regăsesc în noul C. civ. în Titlul IV "Autoritatea părintească" din Cartea a II-a .

Titlul IV cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. civ. copilul minor locuieşte la părinţii săi, iar alin. (3) prevede că în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Conform dispoziţiilor din acest titlu, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1).

În aceste condiţii, în sfera de aplicare a art. 114 C. proc. civ. intră atât cererile pe care legiuitorul le califică astfel (cererile menţionate în Titlul III "Ocrotirea persoanei fizice", cererile privind ocrotirea copilului stabilite prin legi speciale, dacă nu se prevede o altă competenţă), cât şi cererile care, deşi sunt în competenţa instanţei de tutelă sau de familie, nu sunt calificate ca atare de către legiuitor.

Argumente în susţinerea acestei interpretări a normei sunt dispoziţiile art. 106 noul C. civ., anterior menţionat, care include măsurile de ocrotire a minorului prin părinţi în sfera măsurilor de ocrotire a persoanelor fizice, dar şi dispoziţiile art. 265 noul C. civ., potrivit cărora măsurile de ocrotire a minorului prin părinţi, inclusiv cele privind exercitarea autorităţii părinteşti, se adoptă de către instanţa de tutelă competentă potrivit legii. Un alt argument în favoarea acestei interpretări a art. 114 C. proc. civ., pe lângă argumentele de text, este şi cel de ordin practic, în sensul că instanţa de la domiciliul persoanei ocrotite, respectiv a minorului, este mai bine plasată pentru administrarea probelor necesare şi ascultarea sa, în cazul în care este obligatoriu sau dacă instanţa apreciază că acest lucru este necesar.

În speţă, cererea introductivă are ca obiect modificarea programului de vizită încuviinţat de instanţă pârâtului, astfel că, situaţiei juridice invocate prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină aplicarea regulilor în materia autorităţii părinteşti, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1)".

La data sesizării instanţei, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, minora C. domicilia împreună cu mama sa în Judeţ Ilfov, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale citate anterior, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.