Territorial jurisdiction for employer-initiated labor conflicts: a regional branch with procedural capacity constitutes a competent "seat" under the Labor Code and Civil Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea inregistrata iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. Bucureşti - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi a chemat in judecata pe pârâtul A. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 374 RON reprezentând contravaloarea a 56 kg motorina, reprezentând prejudiciu adus unităţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 254 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 107 din 22.01.2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Iaşi, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Instanţa a reţinut că cererea formulată de către reclamantă împotriva pârâtului se încadrează în materia conflictelor de munca, competenţa teritorială privind soluţionarea unor astfel de cereri revenind instanţei competente în a cărei circumscriptie reclamanta îsi are domiciliul sau reşedinţa ori, dupa caz, sediul, precum şi locul de muncă, aşa dupa cum obligă dispoziţiile prevăzute de art. 269 alin. (2) din Codul muncii, coroborate cu cele prevazute de art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În speţă, reclamanta SNTFC "CFR Calatori" S.A., care este angajatorul pârâtului, are sediul în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti, iar sucursala are doar drept de reprezentare.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 4415 din data de 29.05.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi. Constând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

În speţă, pentru determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei prezintă relevanţă faptul că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a menţionat expres că acţiunea a fost promovată de către Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi, cu sediul în Iaşi, aceasta fiind semnată de către directorul sucursalei.

Prin urmare, această instanţă a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de sediul reclamantei indicat în cererea de chemare în judecată.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul de faţă, având ca obiect, cererea formulată de reclamanta SNTFC CFR Calatori S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Iaşi, în calitate de angajator, în contradictoriu cu persoana fizică pârâtă, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Se reţine că, în materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenţei în cauza de faţă, dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii: (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

De asemenea, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, act normativ cu caracter special faţă de Codul muncii: "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Din interpretarea literală a celor două texte de lege, rezultă faptul că norma cuprinsă în art. 269 din Codul muncii are în vedere atât situaţia în care reclamant este persoana fizică angajată, cât şi cea în care reclamant este persoana juridică angajatoare.

În schimb, norma cuprinsă în prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competenţa teritorială de soluţionare în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatul, caz în care acţiunea poate fi promovată fie la instanţa de domiciliu, fie la cea de la locul de muncă. Se observă că textul art. 210 din Legea nr. 62/2011, nu reglementează competenţa teritorială de soluţionare în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatorul.

În speţă însă, trebuie determinată norma de competenţă teritorială în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatorul, caz în care se aplică norma cu caracter general în materia conflictelor de muncă, în vigoare, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Se reţine faptul că, în ceea ce priveşte conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Bucureşti, instanţele în conflict au apreciat diferit noţiunea de "sediu al reclamantului". Astfel Tribunalul Iaşi a reţinut că sediul reclamantului se află pe teritoriul municipiului Bucureşti, sucursala neavând drept de reprezentare, în timp de Tribunalul Bucureşti a reţinut că sediul reclamantei se află pe teritoriul judeţului Iaşi, conform menţiunii făcute prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată a fost formulată de SNTFC CFR Calatori S.A. prin Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul A., angajat al SNTFC CFR Calatori S.A., dar cu atribuţii exercitate în cadrul Sucursalei Regionale de Transport Feroviar Calatori Iaşi.

Se mai reţine, totodată, că, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din C. proc. civ.: "Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau entităţile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii".

Înalta Curte reţine că, prin dispoziţiile legale mai sus citate, legea de procedură civilă le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, raţiunea legiuitorului fiind legată de drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, aşa cum este cazul în speţă.

În aceste condiţii, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii cu cele ale art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că noţiunea de "sediu" la care fac referire dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice ci şi la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosinţă şi de exerciţiu.

În cazul unei interpretări contrarii, în sensul că, deşi sucursala are capacitate procesuală de folosinţă şi exerciţiu, acţiunea în care are calitatea de reclamantă se introduce tot la sediul persoanei juridice mamă, s-ar goli de conţinut dispoziţiile art. 56 alin. (2) din C. proc. civ. şi ar fi încălcată însăşi raţiunea pentru care legiuitorul a recunoscut capacitate procesuală entităţilor fără personalitate juridică.

În raport de considerentele mai sus-arătate, întrucât sediul Sucursalei Regionale de Transport Feroviar Călători Iaşi se află pe raza teritorială a judeţului Iaşi, revine Tribunalului Iaşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului pendinte în favoarea Tribunalului Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.