Civil delictual liability: High Court’s lack of material jurisdiction to hear first-instance Tribunal appeal routed to Court of Appeal under statutory judicial hierarchy.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction over the appeal, referring the case to the Bucharest Court of Appeal, where the appellate proceedings remain pending. The dispute concerned a civil delictual liability action for 800,000 RON in moral damages resulting from the death of the plaintiff's father in a 2011 road accident, against which the defendant successfully invoked the statute of limitations in the first instance. The Court determined that it lacked material jurisdiction because the initial judgment was issued by a Tribunal as a first-instance court; applying the principle of judicial hierarchy and the rule that the High Court hears appeals only against Court of Appeal decisions (unless statutory exceptions apply), the appeal against a Tribunal’s first-instance ruling must be adjudicated by the superior instance, i.e., the Court of Appeal, under Articles 97, 96, and 466 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 96 pct. 2 C. proc. civ, art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 132 alin. (3) C. proc. civ; Civil delictual liability: High Court’s lack of material jurisdiction to hear first-instance Tribunal appeal routed to Court of Appeal under statutory judicial hierarchy: Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 din 14.02.2017 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, in contradictoriu cu parata S.C B. S.A., să dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri in cuantum de 800.000 RON, cu titlu de daune morale suferite ca urmare a decesului tatălui acestuia, C., ca urmare a accidentului rutier produs in data de 24.07.2011.
Prin sentinţa civilă nr. 120 din data de 13 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei S.C. B. S.A., ca fiind prescrisă.
Reclamantul a formulat apel împotriva deciziei tribunalului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 7 iunie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 11.
Prin rezoluţia completului din data de 22 iunie 2018, s-a fixat termen de judecată la 27 septembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de apel, părţile fiind citate în acest sens.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (3) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată cu apel a fost pronunţată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect răspundere civilă delictuală.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
"
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
De asemenea, art. 96 pct. 2 C. proc. civ. prevede că, curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanţelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curţile de apel sunt competente să soluţioneze apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale.
Cum în speţă, tribunalul a fost învestit în primă instanţă cu judecarea acţiunii, apelul urmează a fi soluţionat de curtea de apel.
În aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare în cauză a apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de către Tribunalul Teleorman revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a apelului, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a apelului formulat de către reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 120 din data de 13 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.