Jurisdictional declination and remand of labor salary differential appeal following unconstitutionality of special jurisdictional rules

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 6.01.2009, reclamanta A. a chemat in judecata pe pârâţii Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Braşov, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând obligarea acestora la plata diferenţelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 1.02.2006 la zi şi pe viitor drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legala până la data achitării.

Prin sentinţa nr. 27 din 04 februarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia puterii lucrului judecat pentru pretenţiile aferente perioadei 01.02.2006 - 25.09.2007, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., au fost obligaţi pârâţii 1-3 să achite reclamantei drepturile salariale echivalente sporului de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu data de 01.11.2007 la zi şi pe viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi se va aplica dobânda legală până la data plăţii efective, a fost obligată pârâta Curtea de Apel Braşov să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantei, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare achitării sumelor datorate şi s-a respins restul pretenţiilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, la data de 29 noiembrie 2017, reclamanta A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 27/F din 4.02.2009 pronunţată de către Curtea de Apel Braşov în sensul de a se preciza natura dobânzii la care pârâţii au fost obligaţi, dobânda care este una penalizatoare.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2009 de către Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 27/04.02.2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale pronunţată în dosar civil nr. x/2009, în sensul că dobânda la care au fost obligaţi pârâţii este una penalizatoare.

Împotriva acestei din urmă încheieri au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

La termenul din 27 septembrie 2018, văzând dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 402 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi Decizia nr. 104/20 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor, asupra căreia reţine următoarele:

Sentinţa civilă nr. 27 din 04 februarie 2009 a fost pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de litigii de muncă şi asigurări sociale, în condiţiile reglementate de art. I din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.

Dispoziţiile art. I din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că:

"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonaţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curtile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronuntate în primă instanţă de cuţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şii Justiţie."

Art. II din acelaşi act normativ prevedea că:

"(1) dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justitiei, începute sub legea anterioară.(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrarii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrarii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Dispoziţiile art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competenţă specială derogatorie de la jurisdicţia reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73/6 februarie 2009, constatându-se neconstituţionalitatea acestora.

Astfel, Curtea Constituţională a statuat că "stabilirea în competenţa instanţei supreme a soluţionării recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în primă instanţă are ca efect extinderea sferei sale de competenţă şi supradimensionarea activităţii acesteia, în condiţiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu funcţionează în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o secţie specializată în soluţionarea conflictelor şi litigiilor de muncă".

Urmare a deciziei Curţii Constituţionale, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanţă tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. soluţionarea căii de atac a recursului în aceste litigii a revenit curţilor de apel în condiţiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispoziţiile legale sus redate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.

Din perspectiva celor expuse, urmare a deciziei Curţii Constituţionale sus-menţionate şi abrogării dispoziţiilor legale evocate, recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 27 din 04 februarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de litigii de muncă şi asigurări sociale, au fost soluţionate tot de Curtea de Apel Braşov, prin decizia civilă nr. 446/R din 16 aprilie 2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispoziţiilor art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competenţele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor de muncă aparţine tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa curţilor de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.

Faţă de considerentele arătate şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, urmează a declina competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva încheierii din 11 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2009 de către Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva încheierii din 11 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2009 de către Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.09.2018.