Property vindication and nullity challenge barred from cassation due to statutory monetary threshold limit.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 10.04.2014, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar D., E. şi F., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea:

- pârâţilor E. şi F. să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 641 m.p. din proprietatea lor situată în judeţul Prahova;

- pârâţilor E. şi F. să desfiinţeze gardul construit pe proprietatea lor, iar în situaţia în care nu vor face acest lucru, să fie autorizaţi să desfiinţeze acest gard pe cheltuiala acestor pârâţi;

- grăniţuirea proprietăţii reclamantelor de cea a pârâţilor E. si F., respectiv proprietatea reclamantelor din judeţul Prahova de proprietatea acestor pârâţi din judeţul Prahova;

- rectificarea cărţii funciare a pârâţilor E. şi F., respectiv CF x N/I Sinaia, în ceea ce priveşte terenul de 641 m.p. proprietatea reclamantelor în jud. Prahova;

- să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.08.2009 de B.N.P. "G." din jud. Hunedoara, în ceea ce priveşte terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova;

- să se constate nulitatea absolută parţială a actului de adjudecare din 22.07.2008 emis de B.E.J. "H." din jud. Prahova, în dosarul de executare nr. X/2007, în ceea ce priveşte terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova,

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1317 din 4.05.2016, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar D., E. şi F.

Prin decizia nr. 2881 din 21.12.2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1317 din 4.05.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă.

A obligat apelantele la 952 RON cheltuieli de judecată către intimaţii E. şi I., reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, reclamantele A. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Termenul prevăzut de textul legal sus-menţionat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor redate, împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în soluţionarea apelurilor promovate împotriva sentinţelor prin care au fost soluţionate cereri evaluabile în bani, în valoare mai mare de 1.000.000 RON, se poate exercita recurs.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

De asemenea, prin decizia nr. 52/18.06.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018 s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut:

"198. Aplicarea în mod automat a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 tuturor hotărârilor pronunţate după publicarea acesteia, fără distincţii în ce priveşte data declanşării litigiilor, ar avea drept consecinţă înfrângerea principiului neretroactivităţii.

199. Aceasta, deoarece, s-ar introduce o cale de atac suplimentară faţă de cea prevăzută de norma în vigoare la data sesizării instanţei, moment procesual de care legea leagă stabilirea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea judecătorească (conform art. 27 din C. proc. civ.).

200. Or, instanţa constituţională nu şi-a extins controlul de constituţionalitate şi asupra dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., pentru a se putea aprecia că ar exista un alt regim al căilor de atac, în aşa fel încât prin recunoaşterea recursului în cauze în care acesta nu exista anterior să nu se intervină în mod retroactiv în desfăşurarea judecăţii."

Totodată, Înalta Curte a reţinut în considerentele deciziei:

"206. Cum s-a subliniat în doctrină, procesul fiind o succesiune de acte interdependente, este raţional, simplu, practic şi conform previziunilor părţilor ca, în determinarea legii aplicabile să fie decisiv primul act de procedură - cererea introductivă de instanţă - iar nu data judecăţii care este un element variabil şi deci, imprevizibil, neputând fi cunoscut de la început.

207. În consecinţă, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă, a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor [respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013].

208. Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017."

În cauză, litigiul are trei capete principale: revendicarea suprafeţei de 641 m.p. din proprietatea situată în judeţul Prahova, imobil estimat de reclamante, la data introducerii acţiunii, la valoarea de 201.915 RON; constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.08.2009 de B.N.P. "G." din Mun. Deva, în ceea ce priveşte terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova, în valoare de 600.000 RON; constatarea nulităţii absolute parţiale a actului de adjudecare din 22.07.2008 emis de B.E.J. "H." din Sinaia, în dosarul de executare nr. X/2007, în ceea ce priveşte terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova, în valoare de 850.000 RON cu T.V.A. inclus.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei nr. 52/18.06.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în raport de dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., se constată că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, faţă de data declanşării procesului şi de valoarea obiectului pricinii, astfel că recursul va fi respins, ca inadmisibil.

Faptul că dispozitivul hotărârii curţii de apel cuprinde menţiunea "cu recurs" nu are relevanţă, în raport de prevederile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ., care dispun: "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În temeiul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele-reclamante B. şi A. vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 952 RON, către intimaţii-pârâţi E. şi F., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva deciziei nr. 2881 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Obligă recurentele-reclamante la plata sumei de 952 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii E. şi F.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26.09.2018.