Expropriation compensation dispute: Exclusive appellate jurisdiction of Courts of Appeal over Tribunal judgments under Articles 96-97 of the Code of Civil Procedure

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 734/2014, privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată ce constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică Autostrada Bucureşti - Braşov, tronsonul Predeal - Cristian, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor pentru suprafaţa de teren arabil expropriată, de 534 mp, situată localitatea Râşnov, înscrisă în Titlul de proprietate nr. x/5.02.1996, tarlaua x, parcela x, proprietatea reclamantului B., precum şi stabilirea despăgubirilor pentru suprafaţa de teren arabil expropriată de 948 mp, situată în localitatea Râşnov, înscrisă în Titlul de proprietate nr. x/28.01.1997, tarlaua x, parcela xşi suprafaţa de teren arabil expropriată de 50 mp, situată în localitatea Râşnov, înscrisă în Titlul de proprietate nr. x/14.01.1997, tarlaua x, parcela x, coproprietatea reclamanţilor; să se dispună stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente suprafeţelor de teren expropriate, menţionate mai sus, determinate prin expertiză tehnică de evaluare ce urmează a fi efectuată; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor aferente suprafeţelor de teren expropriate, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 30/S din 16 februarie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ca prematur introdusă.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanţii au declarat apel, înregistrat la Tribunalul Braşov instanţă care l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi s-a fixat termen de judecată la 26 septembrie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de apel.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea apelului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

În conformitate cu prevederile art. 96 C. proc. civ., "Curţile de apel judecă:

1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor."

În conformitate cu dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din normele legale menţionate rezultă, în mod neechivoc, faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a soluţiona apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă, această competenţă având-o doar curţile de apel, astfel cum statuează art. 96 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte competenţa Înaltei Curţi, se constată că art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că " secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel".

Din dispoziţii legale menţionate, rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, organizarea ierarhică a instanţelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar şi din cele ale art. 94-97 C. proc. civ. şi presupune că instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac pot infirma soluţiile pronunţate, realizând astfel controlul judiciar.

În speţă, reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Braşov în primă instanţă.

În raport de normele de competenţă statuate prin dispoziţiile art. 96 şi art. 97 C. proc. civ., rezultă cu evidenţă că instanţa Curţii de Apel Braşov, ca instanţă de apel, are competenţa de a soluţiona apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Braşov în primă instanţă.

Aşa fiind, pentru temeiurile arătate, Înalta Curte urmează să decline competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 30/S din 16.02.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26.09.2018.