Inadmissible revision for contradictory judgments where subsequent ruling concerns different subject matter and no res judicata violation exists

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 4.07.2001, sub nr. x/2001, reclamanţii A., B. şi C. au contestat decizia nr. x din 19.06.2001 emisă de S.C. D. S.A. Turnu Severin, decizie prin care cererea reclamanţilor de restituire a 1/2 din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, compus din teren şi construcţie, a fost respinsă.

La aceeaşi dată, reclamantul E. a contestat aceeaşi decizie, cererea fiind înregistrată sub nr. x/2001 şi conexată la dosarul nr. x/2001.

Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 127 din 22.02.2002, a respins contestaţiile, cu motivarea că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 18/1968, urmare a faptului că reclamantul E. nu a putut dovedi provenienţa licită a bunului, act normativ ce nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 113 din 12.07.2002, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat soluţia şi a reţinut cauza spre rejudecare, cu motivarea că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi imobilelor preluate în baza Legii nr. 18/1968, conform art. 2 lit. g) şi că, faţă de dispoziţiile art. 24, 27 şi 36 din lege, intimata pârâtă avea obligaţia să facă reclamanţilor ofertă de restituire în echivalent.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. D. S.A., ce a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 5152/2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că decizia atacată este o hotărâre intermediară, susceptibilă de a fi atacată cu recurs odată cu fondul.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 962 din 1.04.2005, rejudecând, a admis contestaţiile şi a dispus restituirea în natură a imobilului solicitat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele S.C. D. S.A., prin lichidator S.C. F. S.A. şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin decizia nr. 2192 din 28 februarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursurile declarate de pârâte împotriva deciziei nr. 962 din 1.04.2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care a modificat-o în sensul că a respins apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 127 din 22.02.2002, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.

II. Prin sentinţa civilă nr. 138 din 29.06.2017, Tribunalul Gorj a admis cererea formulată de reclamanţii C. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A constatat caracterul politic al măsurilor privind arestul numitului E. din perioada 1972-1973 şi internarea acestuia în Spitalul de Psihiatrie în perioada 02.10.1974-01.11.1974.

A obligat pârâtul să achite reclamanţilor suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 56 din 28.02.2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins recursul declarat de A.J.F.P. Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 138 din 29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 138 din 29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, ca nefondat.

La data de 27.03.2018, reclamanţii C. şi G. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2192 din 28 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, solicitând, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., casarea hotărârii şi, rejudecând cauza, să se dispună retrocedarea în natură a 1/2 din imobil, reprezentând partea lui E.

Revizuenţii au arătat că decizia supusă revizuirii este contrară deciziei nr. 56 din 28.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, care, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., va fi analizată cu prioritate.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Motivul de revizuire invocat în susţinerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

În temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanţa va admite cererea de revizuire, ea va anula cea din urmă hotărâre.

În speţă, prin cererea formulată, revizuenţii C. şi G. au solicitat revizuirea deciziei nr. 2192 din 28 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi, pe cale de consecinţă, casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi să se dispună retrocedarea în natură a 1/2 din imobil, reprezentând partea lui E.

Revizuenţii au invocat faptul că ulterior a fost pronunţată decizia civilă nr. 56 din 28.02.2018 a Curţii de Apel Craiova, hotărâre în raport de care solicită admiterea cererii de revizuire şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.

Aşadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunţată de o altă instanţă de judecată, însă, potrivit textului art. 327 alin. (1) C. proc. civ., singura soluţie pe care o poate da instanţa de judecată în cazul de revizuire indicat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat principiul autorităţii de lucru judecat.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. (care prevede că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază"), urmând a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii C. şi G. împotriva deciziei nr. 2192 din 28 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26.09.2018.