Judicial partition dispute: ICCJ lacks jurisdiction over appeal against tribunal appellate decision, requiring referral to court of appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Dosarul are ca obiect acţiunea de partaj judiciar formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat partajarea şi ieşirea din indiviziune asupra imobilului situat în judeţul Ilfov, format din teren în suprafaţă de 397 m.p. şi casa compusă din parter şi etaj, să se constate că reclamanta are o contribuţie de 60% la dobândirea bunurilor, să se dispună ieşirea din indiviziune, atribuirea imobilelor către reclamantă şi obligarea sa la plata sultei, evacuarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost înregistrată la data de 24 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Cornetu, secţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 4240 din 10 noiembrie 2015, Judecătoria Cornetu a admis în parte cererea formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi a constatat că părţile au avut contribuţii egale, respectiv, câte o cotă de 1 la edificarea imobilului casa de locuit, situată în judeţul Ilfov, formată din parter şi etaj.

A atribuit reclamantei imobilul casă de locuit situată în judeţul Ilfov, formată din parter şi etaj şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 167.442,5 RON, cu titlu de sultă.

Prin decizia nr. 1593 din 13 aprilie 2018, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii apelului privind nepronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de evacuare şi acordare a cheltuielilor de judecată.

A respins apelul privind nepronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de evacuare şi acordare a cheltuielilor de judecată, ca inadmisibil.

A admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4240/10.11.2015, pronunţată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul pârât B.

A schimbat în parte sentinţa în sensul că: valoarea imobilului atribuit reclamantei este de 234885 RON.

A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 117.442,5 RON, cu titlu de sultă.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate.

A respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 mai 2018, de către Tribunalul Ilfov, pentru soluţionarea cererii de recurs.

În şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.:

În prealabil este de reţinut că, faţă de prevederile art. 24 din C. proc. civ., în vigoare de la 15.02.2013, în cauză, sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aplicabil la momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Cornetu a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., respectiv, 24 noiembrie 2011.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1593 din 13 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă "ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabileşte competenţa Secţiilor I civilă, a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Totodată, organizarea ierarhică a instanţelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar şi din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ. şi presupune că instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac pot infirma soluţiile pronunţate, realizând astfel controlul judiciar.

Din interpretarea sistematică şi logică a textelor legale menţionate şi a principiilor dreptului procesual civil şi ale organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speţă, recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în apel nu poate fi analizat decât de instanţa ierarhic superioară celei care a judecat apelul, respectiv curtea de apel.

Având în vedere considerentele reţinute, competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Ilfov revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1593 din 13 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26.09.2018.