Time-bound applicability of unconstitutionality declaration restricting cassation appeal for monetary claims under 1,000,000 RON

Prin decizia nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. şi a admis apelul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor Bucureşti declarat împotriva sentinţei civile nr. 759 din data de 18 aprilie 2017 pronunţate de Tribunalul Timiş. A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acţiunea reclamantului A. ca inadmisibilă.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 noiembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de către reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 29 noiembrie 2017, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 23 februarie 2018, asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să îi fie plătite sumele de 42.000 RON, reprezentând daune materiale, şi de 100.000 euro, reprezentând daune morale.

În cuprinsul aceluiaşi raport s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Totodată, s-a menţionat că prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Raportorul a arătat că în ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale în practica judiciară au fost exprimate două opinii, şi anume într-o opinie, s-a considerat că sunt admisibile recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate în apel de către curţile de apel după data de 20 iulie 2017 (data publicării în Monitorul Oficial nr. 582, Partea I a deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017), indiferent de data iniţierii procesului, iar, într-o altă opinie, s-a apreciat că decizia Curţii Constituţionale îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute sub legea sub care a început procesul.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost comunicat părţilor, recurentul-reclamant A. şi intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor neformulând puncte de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Intimatul-intervenient B. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Faţă de cele reţinute prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a prezentului recurs şi de împrejurarea că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se află înregistrate dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept evidenţiate şi în cauza pendinte, prin încheierea de şedinţă din data de 8 mai 2018, Înalta Curte a dispus întocmirea unui supliment la raport în vederea exprimării de către părţi a punctelor de vedere referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 14 mai 2018 a fost întocmit suplimentul la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia fiind redate opiniile exprimate până la acel moment la nivelul secţiei cu privire la aplicarea în timp a efectelor deciziei nr. 369 din data de 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale. Totodată, s-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea acestei probleme de drept. De asemenea, au fost reţinute dispoziţiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora după sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru delegarea unor chestiuni de drept, cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.

Suplimentul la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la acesta.

La data de 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat asupra problemei de drept supuse analizei în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, reţinută şi în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentului recurs şi al suplimentului întocmit la acesta.

Prin rezoluţia din data de 19 iunie 2018, în cauză a fost fixat termen la data de 25 septembrie 2018, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

La data de 6 noiembrie 2015, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. C. S.A. şi B. solicitând să îi fie plătite sumele de 42.000 RON, reprezentând daune materiale, şi de 100.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferinţa produsă prin fapta culpabilă a pârâtului B. care avea asigurare R.C.A. valabil încheiată la pârâta S.C. C. S.A. şi obligarea pârâţilor la plata unei prestaţii periodice lunare echivalentă cu 20% din venitul mediu pe economiei, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii, de la data producerii accidentului rutier, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea depusă la data de 23 noiembrie 2015, recurentul-reclamant a precizat că valoarea pretenţiilor sale este de 42.000 RON, reprezentând daunele materiale, şi 100.000 euro, reprezentând daunele morale. A arătat că suma de 100.000 solicită să fie actualizată, la data efectivă a plăţii şi a menţionat că la data formulării acţiunii aceasta echivala cu 445.000 RON.

Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 10274 din data de 15 septembrie 2016, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Timiş, reţinând, în esenţă, că, potrivit art. 94 C. proc. civ., competenţa materială a judecătoriei se referă la orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar, valoarea obiectului pricinii, raportat la prevederile art. 98 alin. (1) C. proc. civ., este de 42.000 RON, reprezentând daune materiale, şi 100.000 euro, reprezentând daune morale.

Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, prin încheierea de şedinţă din data de 29 noiembrie 2016, a modificat calitatea procesuală a numitului B., din pârât, aşa cum a fost indicat în cererea de chemare în judecată, în cea de intervenient forţat, aşa cum a fost precizată la acel termen de judecată de către reprezentanta reclamantului şi a dispus înlocuirea în calitate de pârât a S.C. C. S.A. - în insolvenţă cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 759/PI din data de 18 aprilie 2017, Tribunalul Timiş a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi intervenientul forţat B., având ca obiect pretenţii.

A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune morale şi a sumei de 35.250 RON cu titlu de daune materiale, sume ce se vor actualiza cu rata inflaţiei la data plăţii efective şi a respins, în rest, acţiunea. A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Prin decizia nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. şi a admis apelul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor Bucureşti declarat împotriva sentinţei civile nr. 759 din data de 18 aprilie 2017 pronunţate de Tribunalul Timiş. A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acţiunea reclamantului A. ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

În speţă, hotărârea atacată cu recurs este pronunţată în apel, într-un litigiu evaluabil în bani, a cărui valoare se situează sub plafonul de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016.

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din data de 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidentă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili, conform deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept menţionată anterior, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamant la data de 6 noiembrie 2015, astfel cum acesta a fost precizat prin cererea depusă la data de 23 noiembrie 2015, îl reprezintă o acţiune în pretenţii, valoarea acestora, în raport de care a fost stabilită şi competenţa de soluţionare a litigiului, fiind de 42.000 RON, reprezentând daunele materiale şi de 100.000 euro, reprezentând daunele morale.

Prin urmare, întrucât cererea de chemare în judecată, formulată anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 30 mai 2017, vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia nr. 623 A din 28 septembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin aplicarea deciziei nr. 52/2018 a de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Având în vedere considerentele expuse şi în raport de normele legale menţionate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 623A din data de 28 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.