Inadmissibility of cassation appeal for monetary claims under the EUR 1 million threshold post-constitutional review

Prin decizia nr. 703A din data de 19 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-pârâţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1367 din data de 28 octombrie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C. şi D.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 noiembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de către pârâţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 703A din data de 19 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 13 noiembrie 2017, a dispus comunicarea motivelor de recurs către intimaţii-reclamanţi, precum şi întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Intimaţii-reclamanţi E. şi D. nu au formulat întâmpinare.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 23 februarie 2018, asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii D. şi F. au chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să le restituie imobilul situat în Bucureşti, să plătească lipsa de folosinţă pentru terenul situat în Bucureşti, pentru perioada 29 mai 2011-29 mai 2014 şi să desfiinţeze gardul împrejmuitor ridicat pe terenul proprietatea reclamanţilor sau, în caz de refuz, să acorde autorizaţie reclamanţilor să desfiinţeze gardul pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

S-a mai constatat că la termenul din data de 17 octombrie 2014, reclamanţii au formulat cerere precizatoare, prin care au arătat că solicită obligarea pârâţilor să restituie imobilul compus din teren în suprafaţă de 62,20 m.p. şi construcţie în suprafaţă de 55,70 m.p. şi au precizat că valoarea pretenţiilor pentru capătul de cerere privind revendicarea este de 510.000 RON.

În cuprinsul aceluiaşi raport s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

S-a constatat că din precizarea depusă de către intimaţii-reclamanţi rezultă că valoarea obiectului capătului principal de cerere (revendicare imobiliară) este de 510.000 RON, sub pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

Totodată, s-a menţionat că prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Raportorul a arătat că în ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale în practica judiciară au fost exprimate două opinii, şi anume într-o opinie, s-a considerat că sunt admisibile recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate în apel de către curţile de apel după data de 20 iulie 2017 (data publicării în Monitorul Oficial nr. 582, Partea I a deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017), indiferent de data iniţierii procesului, iar, într-o altă opinie, s-a apreciat că decizia Curţii Constituţionale îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute sub legea sub care a început procesul.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost comunicat părţilor, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Prin rezoluţia din data de 28 martie 2018, în cauză a fost fixat termen la data de 24 aprilie 2018, în complet de filtru, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte, prin încheierea de şedinţă din data de 24 aprilie 2018, a reţinut că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost înregistrată sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu problemei de drept evidenţiate şi în cauza pendinte şi, în raport de dispoziţiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Încheierea de şedinţă a fost comunicată părţilor astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar.

La data de 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat asupra problemei de drept reţinute în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentului recurs şi al încheierii de şedinţă prin care s-a dispus suspendarea judecării căii de atac.

Prin rezoluţia din data de 5 iulie 2018, în cauză a fost fixat termen la data de 25 septembrie 2018, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La data de 25 iulie 2018, recurenţii-pârâţi A. şi B. au depus cerere de repunere a cauzei pe rol, apreciind ca nu mai subzistă motivul de suspendare ca urmare a pronunţării deciziei nr. 52 din data de 18 iunie 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, hotărârea atacată cu recurs este pronunţată în apel, într-un litigiu evaluabil în bani, a cărui valoare se situează sub plafonul de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016.

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din data de 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, întrucât cererea de chemare în judecată, formulată anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 30 mai 2017, vizează revendicarea unui imobil a cărui valoare nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, decizia nr. 703A din data de 19 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin aplicarea deciziei nr. 52/2018 a de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Având în vedere considerentele expuse şi în raport de normele legale menţionate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii A. şi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 703A din data de 19 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.