Territorial competence for parental consent orders: exclusive jurisdiction of the minor's residence court over child protection matters despite pending divorce proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative territorial competence conflict, determining that the District Court of Jibou has exclusive jurisdiction to adjudicate the underlying parental consent issue, thereby reversing the prior declination by that court and invalidating the declination by the District Court of Sector 6 Bucharest. The dispute concerned a *provisional presidential order* sought by a mother to supply the father's parental consent for her minor children to travel to Hungary and obtain passports, while a divorce proceeding remained pending in Sector 6 Bucharest. The court rejected the argument that the pending divorce proceedings established the competent forum for the emergency measure, holding instead that the request to supply parental consent constitutes a matter of child protection under the Civil Code. Consequently, the decisive legal basis was Article 114(1) of the Civil Procedure Code, which mandates exclusive territorial competence for the court of the minor's domicile or residence, identified here as the District Court of Jibou, rather than the general rule for presidential orders referencing the court competent for the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. proc. civ, art. 114 C. proc. civ, art. 920 C. proc. civ, art. 997 alin. (1) C. proc. civ, art. 919 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. civ; Territorial competence for parental consent orders: exclusive jurisdiction of the minor's residence court over child protection matters despite pending divorce proceedings: Conform art. 998 C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Jibou, la data de 9 august 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să suplinească acordul parental al pârâtului, pentru ca minorele C. şi D. să călătorească în Ungaria în scop turistic. Totodată, a solicitat instanţei să suplinească acordul pârâtului şi cu privire la emiterea paşapoartelor pe numele minorelor.
Prin sentinţa civilă nr. 696 din data de 27 august 2018, Judecătoria Jibou a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale în favoarea judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa a reţinut că între părţile din prezenta cauză există un proces de divorţ pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ. potrivit cărora "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".
Totodată, a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul, nr. x/2017, având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale între aceleaşi părţi, într-o cauză cu obiect similar, a stabilit că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este competentă să soluţioneze ordonanţa preşedinţială.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5753 din data de 14 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., reţinând că obiectul pricinii nu se încadrează în rândul celor prevăzute în cuprinsul art. 920 C. proc. civ., care ar putea conduce la soluţia ca în această cauză să se stabilească competenţa teritorială prin raportare la instanţa care a soluţionat sau care soluţionează cererea de divorţ între părţi.
Instanţa a reţinut că prezenta solicitare vizează aspecte care trebuie să fie soluţionate de instanţa prevăzută de art. 114 C. proc. civ., şi anume instanţa în circumscripţia căreia îşi aveau minorele reşedinţa la momentul sesizării Judecătoriei Jibou - reşedinţa minorelor fiind în judeţul Sălaj.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin demersului judiciar iniţiat de către reclamanta A. pe calea ordonanţei preşedinţiale acesta a solicitat suplinirea acordului parental al pârâtului B. pentru ca minorele C. şi D. să călătorească în Ungaria în perioada 22-26 august 2018, în scop turistic, însoţite de mamă, precum cu privire la emiterea paşapoartelor pe numele minorelor de către Serviciul Paşapoarte Sălaj.
Potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ.: "Instanţa de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Conform art. 998 C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.
Astfel, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa este determinată de instanţa competentă să judece fondul dreptului.
Din cuprinsul sentinţei civile nr. 3411 din data de 9 mai 2018, pronunţate de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, rezultă că obiectul dosarului nr. x/2017 îl reprezintă desfacerea prin acord a căsătoriei încheiate între părţile din prezenta ordonanţă preşedinţială, solicitându-se şi păstrarea de către pârâta-reclamantă a numelui dobândit în timpul căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti asupra celor două minore în comun, precum şi luarea unor măsuri cu privire la locuinţa minorelor, programul de legături personale cu acestea şi pensia de întreţinere datorată.
În ceea ce priveşte cererile accesorii şi incidentale în materia divorţului, art. 919 C. proc. civ. stipulează că "(1) La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la: a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta; b) numele soţilor după divorţ; c) locuinţa familiei; d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei; e) obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi; f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora. (2) Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ. (3) De asemenea, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra numelui pe care îl vor purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor C. civ.".
Prin urmare, în cauză nu se poate reţine că instanţa învestită cu soluţionare cererii de divorţ şi a cererilor accesorii acesteia este instanţa competentă a se pronunţa asupra fondului dreptului dedus judecăţii pe calea ordonanţei preşedinţiale asupra căreia poartă prezentul conflict de competenţă şi al cărui obiect îl reprezintă o cerere de suplinire a acordului parental al tatălui.
Ca atare, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta ordonanţă preşedinţială nu sunt incidente dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., evocate anterior şi reţinute de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea conflictului de competenţă ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, în care fondul dreptului raportat la obiectul acelei ordonanţe preşedinţiale se circumscria cererilor date în competenţa instanţei învestite cu soluţionarea divorţului.
Potrivit art. 106 alin. (1) şi art. art. 107 alin. (1) C. civ., "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…)" şi, respectiv "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă."
Art. 114 alin. (1) din noul C. proc. civ. dispune că "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012, până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ. şi C. proc. civ.
În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită
În cauză, persoanele ocrotite sunt minorele C. şi D., iar din actele dosarului rezultă că la data formulării cererii de ordonanţă preşedinţială domiciliul acestora era în judeţul Sălaj, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Jibou.
Având în vedere cele anterior reţinute şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Jibou este instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, aşa încât va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.