Peremption of civil appeal due to one-year inactivity and ineffective request for reinstatement after suspension of proceedings.

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, având ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cerea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 28 noiembrie 2016, sub nr. x/2016/a1.1, şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9.

Înalta Curte, prin încheierea de şedinţă din data de 6 iunie 2017, a transpus cauza din evidenţa dosarelor înregistrate pe noul C. proc. civ. în evidenţa dosarelor înregistrate pe vechiul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată la data de 20 iunie 2017, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 20 iunie 2017, constatând că niciuna dintre părţi, ce au fost legal citate, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reţinând dispoziţiile imperative ale art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului.

Prin rezoluţia din data de 23 iulie 2018, din oficiu, s-a fixat termen la data de 25 septembrie 2018, în vederea discutării perimării.

Analizând excepţia perimării cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la cererea de repunere în termen formulată de către recurentul-petent, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de situaţia în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

În cauză, prin cerere depusă la data de 24 septembrie 2018 recurentul-petent a solicitat "repunerea în termen a dosarului a1.1", susţinând, în esenţă, că nu i-a fost comunicată încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, astfel încât nu a avut cunoştinţă de măsura luată de către instanţă.

Prevederile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. statuează că instanţa se va pronunţa asupra suspendării procesului prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat cu excepţia celor pronunţate în recurs, iar conform dispoziţiilor art. 266 alin. (3) hotărârea se va comunica părţilor în situaţia în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a recursului sau apelului.

Având în vedere că încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2017, prin care a fost dispusă măsura suspendării, a fost pronunţată de Înalta Curte în recurs, aceasta este o hotărâre irevocabilă care nu poate fi atacată cu apel sau cu recurs şi, prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale anterior arătate, nu se impunea comunicarea.

În plus, art. 129 C. proc. civ., statuează că părţile au îndatorirea, ca în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului şi să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Totodată, cererea de repunere în termen, formulată în cadrul procesual al litigiului de faţă, nu este compatibilă cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., necircumscriindu-se acestei norme legale.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244 şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecăţii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Înalta Curte reţine că termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 20 iunie 2018.

De asemenea, constată şi că nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, iar, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecăţii, nici recurentul-petent şi nici intimata din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.

În raport de cele anterior reţinute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pentru o perioadă mai mare de un an, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.