State land exploitation claim: Recourse declared inadmissible due to statutory value limit for appeals

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II a civilă, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului a solicitat instanţei obligarea pârâtului A. la plata sumei de 284.388,61 RON, reprezentând preţul exploatării, fără a deţine titlu valabil, în perioada 27.02.2008-30.11.2016, a suprafeţei de teren de 105,22 ha. agricol, din care 65,08 ha. livadă şi 40,14 ha. vie, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective, obligarea pârâtului la evacuarea suprafeţelor de teren pe care le exploatează abuziv.

Prin încheierea civilă nr. 1004/20 decembrie 2016, secţia a II a civilă a Tribunalului Constanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1422/23.06.2017 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect evacuarea; a fost admisă excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru perioada 27.02.2008 - 16.12.2011, fiind respinsă ca prescrisă cererea de chemare în judecată, pentru aceste pretenţii; a fost admisă în parte acţiunea, pârâtul fiind obligat la plata contravalorii lipsei de folosinţă a suprafeţei de 105.22 ha de teren pentru perioada 16.12.2011-30.11.2016, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, la data plăţii effective; a fost respinsă ca nefondată cererea de evacuare a pârâtului de pe terenul în suprafaţă de 105,22 ha. teren agricol.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Agenţia Domeniilor Statului.

Prin decizia nr. 193/C/27.11.2017 Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul declarant de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cât priveşte pretenţiile formulate pentru perioada 27 februarie 2008 - 31 decembrie 2012; a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea lipsei de folosinţă pentru terenul în suprafaţă de 105,22 ha, aferentă perioadei 01.01.2013 - 30.11.2016, actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, la data plăţii effective; a menţinut dispoziţiile privitoare la excepţia inadmisibilităţii cererii vizând evacuarea şi respingerea ca nefondată a acestui capăt de cerere; a obligat apelanta la plata, către intimatul pârât, a sumei 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenţia Domeniilor Statului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 6 martie 2018.

La data de 26 iunie 2018 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil în raport de criteriul valoric.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 35-36 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În termen legal s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de recurenta Agenţia Domeniilor Statului, prin care se susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 este aplicabilă în speţă, întrucât îşi produce efectele de la data pronunţării sale, iar în ce priveşte art. 27 C. proc. civ. opinează că acesta se referă la căile de atac care nu vin în contradicţie cu legea.

Relativ la Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta susţine că aceasta nu poate anihila efectele Deciziei Curţii Constituţionale şi, până la publicarea în Monitorul Oficial nu se cunosc argumentel care au stat la baza acestei decizii.

În raport de aceste susţineri, recurenta apreciază că recursul declarat în cauză este admisibil.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 20 septembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reţinute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie o acţiune evaluabilă în bani, al cărei obiect este în cuantum de 284.388,61 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Din interpretarea dispoziţiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 19 decembrie 2016, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În acest sens, prin Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)"

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanţe.

În consecinţă, în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Aşa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii decizia instanţei de apel atacată cu recurs a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani, a cărei valoare se află situată sub pragul de 1.000.000 RON, în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr. 193/C din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr. 193/C din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.