Omission of court costs award in operative part justifies completion of judgment under Art. 444 C. proc. civ.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 11 iulie 2018 petenţii A., C. şi D. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, în sensul obligării recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON pentru fiecare dintre petenţi.

În motivarea cererii, petenţii au arătat că, deşi la data de 23 mai 2018 au depus la grefa instanţei o petiţie prin care au învederat că au ales domiciliul procesual la sediul cabinetului avocatului lor, prin aceeaşi petiţie solicitând obligarea recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariu de avocat, cheltuieli dovedite cu chitanţele anexate cererii, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei solicitări.

Analizând cererea formulată în raport de dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părţii, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de intimata A., precum şi prin răspunsurile formulate de petenţii C. şi D. la întâmpinarea intimatei A. s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, prin petiţia depusă la dosar la data de 23 mai 2018 petenţii A., C. şi D. au solicitat obligarea recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON pentru fiecare dintre petenţi, dovedite cu chitanţele aflate la dosar.

Aşa fiind, se constată că, deşi petenţii au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în recurs şi au depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăseşte soluţionată în dispozitivul deciziei pronunţate în recurs.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Prin decizia nr. 2765 din 2 iulie 2018, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1179A din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea petenţilor A., C. şi D. de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea care a câştigat procesul.

Nu poate fi primită apărarea intimatului E. formulată prin întâmpinarea depusă la cererea de completare, în sensul că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată nu s-a făcut până la închiderea dezbaterilor.

Aceasta întrucât, această solicitare a fost formulată în cadrul procedurii de filtru, înainte de pronunţarea hotărârii, prin întâmpinarea la recursul declarat în cauză, răspunsurile la întâmpinarea formulată de intimata A., cât şi prin petiţie înregistrată la dosar la data de 23 mai 2018.

Înalta Curte constată că nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., respectiv reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat, astfel cum solicită intimatul A., întrucât acesta nu este disproporţionat în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfăşurată de avocat, având în vedere că avocatul petenţilor a redactat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., răspunsuri la întâmpinarea formulată de intimata A., precum şi punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petenţilor şi va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că va dispune obligarea recurentului A. la 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta A., 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta C. şi 1000 RON cheltuieli de judecată către petentul D., menţiunea urmând a se face pe ambele exemplare ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenţii A., C. şi D. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Completează dispozitivul deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că obligă pe recurentul A. la 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta A., 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta C. şi 1000 RON cheltuieli de judecată către petentul D.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.