Labor dispute judgment not subject to appeal; revocation judgment final and immune from further appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Loteria Română S.A. (CNLR SA), anularea deciziei nr. x/10.08.2016 de încetare a delegării la punctul de lucru Constanţa şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de decont aferente lunii august 2016, având în vedere faptul că delegaţia a încetat înainte de expirarea termenului de 60 de zile.

Prin sentinţa civilă nr. 256/14.02.2017 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ialomiţa, invocată de pârâta Compania Naţională Loteria Română" S.A. şi s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 4487/21.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamanta A.

Prin decizia civilă nr. 564/07.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 4487/14.02.2017 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Împotriva acestei ultime decizii reclamanta A. a declarat "apel", care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 2 iulie 2018.

În vederea soluţionării prezentei căi de atac s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică de la acest termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, excepţie pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Decizia civilă nr. 564/07.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, atacată în prezenta cauză de către revizuenta A. a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 4487/21.09.2017 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a soluţionat apelul exercitat de aceeaşi parte într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţă, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, şi anume decizia nr. 4487/21.09.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a vizat soluţionarea unui apel exercitat împotriva sentinţei civile nr. 256/14.02.2017 a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, prin care s-a respins acţiunea având ca obiect anularea deciziei nr. x/10.08.2016 emisă de intimată privind încetarea delegării la punctul de lucru Constanţa şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de decont aferente lunii august 2016.

Această hotărâre este definitivă întrucât, faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii - litigiu de muncă, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Pe cale de consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. evocate anterior, hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nu este supusă vreunei căi de atac, astfel că decizia nr. 564/7.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale împotriva căreia revizuenta A. a formulat calea de atac intitulată "apel", nu este susceptibilă de exerciţiul vreunei căi de atac, fiind, aşadar, o hotărâre definitivă.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Faţă de considerentele expuse şi prin raportare la principiul legalităţii căilor de atac, care presupune că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", exercitată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 564 din 7 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.