Recourse inadmissible for tort claims below RON 1,000,000 threshold due to pre-constitutional-ruling filing date

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 16 februarie 2017, reclamaţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 100.000 de Euro, pentru fiecare dintre reclamanţi, cu titlu de daune morale pentru repararea componentei morale a prejudiciului indirect suferit de către A., B. şi C., în urma accidentului de circulaţie produs în localitate Sărmăşag, jud. Sălaj, în data de 13 august 2015 soldat cu moartea numitului E.; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru repararea componentei patrimoniale a prejudiciului indirect suferit de către A., B. în urma accidentului de circulaţie produs în data de 13.08.2015 în localitatea Sărmăşag, soldat cu moartea numitului E., constând în cheltuieli de înmormântare. Cu cheltuieli de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 1085/13.06.2017 Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că valoarea obiectului litigiului este peste 200.000 RON.

Astfel învestit, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2250/19.12.2017 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., prin Sucursala Zalău şi, în consecinţă, pârâta a fost obligată la plata către reclamanţii A. şi B. a sumei de 4.231 RON cu titlu de daune materiale, precum şi la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 25.000 Euro, echivalent în RON la data plăţii, în favoarea reclamantului A.; 25.000 Euro, echivalent în RON la data plăţii, în favoarea reclamantei B.; 15.000 Euro, echivalent în RON la data plăţii, în favoarea reclamantului C. S-a respins cererea pentru rest.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta reclamanţii A., B. şi C.

Prin decizia nr. 66/A/19.04.2018 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamanţi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 iunie 2018.

Prin rezoluţia din 3 iulie 2018, completul de filtru a acordat termen la 20 septembrie 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii recursurilor în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie o acţiune evaluabilă în bani.

Preţuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi".

La art. 99 alin. (2) C. proc. civ. se prevede: "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

Din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate rezultă că în cazul în care sunt formulate mai multe capete de cerere principale, valoarea obiectului litigiului nu se determină în funcţie de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci în funcţie de pretenţia cu valoarea cea mai mare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte."

Din interpretarea sistematică a acestor din urmă dispoziţii legale reiese că, în situaţia în care mai mulţi reclamanţi formulează o singură cerere de chemare în judecată împotriva aceluiaşi pârât, în baza unor raporturi juridice distincte, neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, stabilirea valorii pretenţiilor deduse judecăţii nu se face în funcţie de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci în funcţie de valoarea fiecărei pretenţii în parte.

În cauza dedusă judecăţii, acţiunea cu care reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune patrimonială, evaluabilă în bani, prin care au solicitat obligarea pârâtei să le plătească suma de 100.000 euro daune morale, pentru fiecare dintre reclamanţi, precum şi 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru repararea componentei patrimoniale a prejudiciului indirect suferit de către A., B. în urma accidentului de circulaţie produs în data de 13.08.2015 în localitatea Sărmăşag, soldat cu moartea numitului E., constând în cheltuieli de înmormântare.

În raport de data iniţierii prezentului demers judiciar - 16 februarie 2017, având în vedere cursul de referinţă BNR de 4,5226 RON/euro şi luând în considerare petitul cu valoarea cea mai mare a pretenţiei solicitate, respectiv de 100.000 euro, se constată că valoarea obiectului litigiului este de 452.260 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Din interpretarea dispoziţiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 16 februarie 2017, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În acest sens, prin Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)"

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanţe.

În consecinţă, în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Aşa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii, decizia instanţei de apel atacată cu recurs, a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani, al cărei obiect este sub pragul de 1.000.000 RON care deschide calea de atac a recursului în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 66/A din 19 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.